„Cartea fără poveste”, de Carolina Rabei

Cărțile spun tot felul de povești: despre animale, despre copaci, despre stele și planete, despre castele, despre prieteni, despre călătorii, despre ținuturi vesele, și câte și mai câte… Dar știați că ele spun povești și despre noi, cititorii? Iată de ce: cărțile locuiesc într-o casă frumoasă, toată numai rafturi, numită bibliotecă, iar treaba lor este să ajungă în mâinile cititorilor și să le facă, la rândul lor, o vizită pentru câteva zile. Toate cărțile împrumutate fac asta! Și nu o să vă vină să credeți prin câte aventuri trec până să ajungă înapoi la bibliotecă: aventuri prin autobuz, în parc, în camera cu jucării, aventuri la lumina lămpii, sub razele soarelui, în grădină… Căci așa sunt prietenii buni – ne urmează peste tot. Iar noi știm să avem grijă de ei oriunde am fi. Și astfel, cărțile adună noi povești…

În biblioteca unde merg Sofia și frățiorul ei, Andi, în fiecare seară, când copiii pleacă acasă și ușile bibliotecii se închid, cărțile, cu fețele colorate și zâmbitoare, se adună la povești… Fiecare carte are o poveste interesantă de spus despre copiii care au citit-o și locurile pe care le-a văzut. Numai Dinu stă trist și tăcut, pe cel mai înalt raft al bibliotecii, acolo unde niciun copil nu a ajuns vreodată. Oare cum e să te citească cineva? Micul Dinu visează să ajungă în mâinile unui copil. Dar nici nu-și imaginează că, odată ce-ai ajuns în mâinile unui copil, ai ajuns și la inima lui. Și de acolo… spre lumea largă… Oare va reuși Dinu să aibă propria lui poveste despre cum e să fii iubit de cititori?

Vă invităm, dragi copii, să descoperiți această minunată poveste a poveștilor! Nu uitați, cărțile vă așteaptă să le descoperiți la ele acasă!

Cartea fără poveste, text și ilustrații de Carolina Rabei, București, Litera, 2019, 32 p.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *