Culoare, pasiune, autoinstruire, tehnică, determinare, creativitate și curiozitate sunt cuvinte care pot fi puse în legătură cu un artist, iar Diana Tivu se încadrează în această descriere perfect. După ce finalizează cursurile Facultății de Arhitectură a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, revine la o pasiune din copilărie, ilustrația de carte. În poveștile ilustrate (și scrise) deja de cinci ani, relatarea este o îmbinare fericită între text și imagine.
Ilustrațiile Dianei Tivu pot fi admirate și studiate în următoarele cărți: Bagajul de mână, de Elida Oancea, Poveste de Crăciun, de Charles Dickens, Povestea celor trei vrăjitoare toante și Urecheatul sașiu și lupul sur, de Simona Epure, Emoțiile: de la teorie la poezie, de Ion-Ovidiu Pânișoară, Elefantul, de Alexandr Kuprin, Prostia omenească, adaptare după Ion Creangă și Basme și povești românești. Totodată, Diana Tivu devine atât scriitoare, cât și ilustratoare cu seria de cărți pentru copii Pernuța speriată, din care au apărut Pernuța speriată și teribila noapte cu lună plină, Pernuța speriată și teribila cutie cu viteze și bulbuci, Pernuța speriată și teribila viață a unei jucării de îmbrățișat și Pernuța speriată și teribila întâlnire cu Moș Crăciun.
1. Cât timp a durat până să începeți să ilustrați cărți pentru copii? Ce a declanșat momentul?
Adevărul este că din copilărie desenam și redesenam ilustrațiile din cărțile care îmi picau în mână sau îmi făceam propriile ilustrații pentru cărțile care nu aveau suficiente pentru gustul meu, dar mult mai târziu am aflat că se poate plăti chiria desenând cărți. Deși între timp am devenit arhitect cu acte în regulă, mereu am știut că pasiunea mea pentru ilustrație și carte este mult prea mare și într-un final am decis să-i dau o șansă reală: mi-am dat demisia din biroul de arhitectură unde lucram, mi-am pregătit un portofoliu, am început să lucrez ilustrație de carte și încă nu m-am oprit după cinci ani.
2. De unde vă vin ideile, inspirația?
Ideile și inspirația vin din tot ceea ce mă înconjoară, ce citesc, ce văd, ce ascult. Cel mai adesea vin de undeva din interior, din propria copilărie. Am învățat în ultimii ani să-mi amintesc cât mai clar ce înseamnă să fii copil, să scriu și să ilustrez cărțile pe care mi-ar fi plăcut să le citesc atunci.
3. Care e ingredientul necesar pentru ca o ilustrație să fie bună?
O ilustrație bună trebuie să surprindă personajele cu relațiile și emoțiile lor și să coloreze lumea poveștii pentru care au fost create într-o tehnică potrivită. O ilustrație foarte bună însă este ceva mai mult: trebuie să fascineze de-a dreptul ochiul și mintea.
4. Care e unul dintre lucrurile pe care le-ați învățat din ilustrarea de cărți?
Zi de zi învăț că ceea ce iubim fără măsură când suntem copii ajunge să fie adevărata pasiune a vieții noastre.
5. Ce urmează să (mai) ilustrați?
În teribilul 2020 am început să lucrez la foarte multe proiecte personale pe care sper să am șansa să le scot în lume într-o zi. Dintre acestea, proiectul meu cu „țărănei” este poate cel mai drag și o mică parte din el se poate găsi pe paginile mele de social media până va veni momentul lui. Între timp lucrez de zor la volumele trei și patru din seria mea de autor/ilustrator „Pernuța Speriată” – o serie de picture books (n.n.: cărți ilustrate) pentru cei mai pitici iubitori de cărți.
6. Ce vă place să faceți când nu ilustrați?
Când nu ilustrez pentru colaborări editoriale sau proiecte personale, pictez mult în acuarelă, citesc cantități generoase atât de literatură pentru copii, cât și pentru adulți, sunt o cinefilă incurabilă și mă străduiesc să devin un scriitor mai bun.
7. La ce folosesc cititul și desenul? La ce v-au folosit și la ce vă folosesc?
Cititul m-a ajutat și mă ajută în continuare să văd lumea și să o înțeleg, să-mi înțeleg propriile emoții și să-i înțeleg pe alții, sau pur și simplu să fiu pentru câteva sute de pagini în poveștile altora. Desenul este și el un mod de a observa lumea pe îndelete, dar și o unealtă extraordinară de a da formă lumii mele interioare.
8. Ce cărți ați reciti din perioada copilăriei?
Am fost un mare fan Karl May și mi-am petrecut o bună parte din copilărie visând să fiu un apaș cu flinta pe umăr în preeria sălbatică. Sunt cărți pe care le-am citit de atâtea ori, că au rămas fără copertă.
9. Care e cel mai frumos aspect al carierei de ilustrator de carte?
Bucuria de a vedea cum prinde formă o carte chiar sub creionul meu.
10. Un sfat pentru tinerii scriitori și desenatori.
Fiecare scriitor trebuie să fie în primul rând un avid cititor și fiecare scriitor trebuie să scrie ceea ce iubește să citească. Ca ilustrator, începi prin a studia ore în șir ilustrațiile din cărți și alte ore cu creionul în mână încercând să le redesenezi, ca apoi să continui să desenezi propriile imagini din poveștile care te fascinează. Un alt sfat pe care îl dau cu fiecare ocazie: sute și sute de ore de umplut foi cu linii sau cuvinte.
*Imagini din arhiva personală a ilustratoarei.