Ghidușel merge în vizită în casele animalelor

Dragi copii, priviți cu atenție lumea din jur! Observați mulțimea de vietăți care mișună în jurul nostru. V-ați întrebat unde își are fiecare dintre acestea casa? Sau câte feluri de adăposturi au animalele? La fel cum oamenii locuiesc în tot felul de construcții, cum ar fi blocurile, casele, cabanele, pensiunile, rulotele, corturile sau hotelurile, animalele la rândul lor își găsesc sau își fac casa într-o mulțime de structuri adaptate nevoilor lor, mediului în care locuiesc și stilului de viață.

Haideți să descoperim împreună cu Ghidușel câteva dintre cele mai interesante adăposturi ale animalelor din lumea întreagă!

Unele animale se nasc cu căsuța în spate, este cazul broaștei țestoase, care are o carapace sau al melcului, care are o cochilie. Altele, sunt nevoite să trăiască în diverse locuri create de natură sau de om, de exemplu, liliecii își fac veacul în peșteri, copaci sau hambare. Iar o altă categorie de animale își construiesc ele însele case care să le adăpostească, să le ocrotească pe ele și pe puii lor și să le pună la bună păstrare proviziile. Ingeniozitatea și diversitatea construcțiilor realizate de către aceste animale din urmă, le califică drept „arhitecți” ai lumii naturale.

În galeria constructorilor din lumea animalelor se află multe creaturi, însă unele se remarcă în mod special.

Din rândul păsărilor, cele mai impresionante construcții le aparțin păsării croitor, grangurului, rândunelelor de casă, păsării țesător și pițigoiului pungar.

Pasărea croitor „coase” două frunze între ele cu ajutorul ciocului și al unui fir de iarbă uscat, iar mai apoi căptușește cuibul rezultat cu bumbac și păr de cal. Grangurul își face un soi de „hamac” între crengile copacului din frunze uscate, fire de iarbă, urzici, scoarță de mesteacăn, lână, pânză de păianjen, toate adunate la un loc cu ajutorul salivei, iar mai apoi îl tapetează pe interior cu fulgi, lână și ierburi fine. Rândunelele de casă sunt „zidari” iscusiți, care-și construiesc cuibul din lut cu ajutorul ciocului, mai apoi adăugându-i în structură ierburi și paie uscate, iar la final îmbrăcându-l pe interior cu peri, fulgi și tulpini fine.

Din rândul insectelor, cei mai de seamă arhitecți sunt viespile Anthcopa, omizile, păianjenul de pământ și furnicile.

Viespile Anthocopa sapă o groapă în pământ căreia îi pun un „tapet” din petale de mac. Omizile îndoiesc 2-3 frunze, le ancorează de creangă și mai apoi îmbracă întreaga construcție într-o pânză, rezultatul fiind un superb „cort” de mătase. Păianjenul-de-pământ, migala pionieră sapă în pământul argilos un puț de 7 – 8 cm adâncime, pe care mai apoi îl amenajează pe interior cu „lambriuri” de mătase, iar la intrare îi instalează chiar o „ușă” cu balama, astfel încât adăpostul ajunge să funcționează totodată și pe post de capcană, respectiv sursă de hrană.

Din rândul vietăților care trăiesc în mediul acvatic se remarcă din perspectiva caselor pe care și le construiesc ghidrinul, racul-orezăriilor, păianjenul de apă și crabul călător.

Ghidrinul, un pește de 7-9 cm lungime, care trăiește în lacuril litorale și în Deltă, realizează un cuib sferic din diverse materiale (iarbă, ață de mare și alge), pe care le cară individual cu ajutorul gurii, iar mai apoi le împletește, iar ulterior le fixează cu ajutorul pietricelelor și nămolului adăugat peste întreaga structură. Racul-orezăriilor sapă galerii impresionante sub pământ, având o lungime de 5-8 m, la aproximativ 0,60 – 0,80 m de la suprafață. Păianjenul de apă trăiește într-un „balon” de aer care se odihnește într-o plasă din plante acvatice. Crabul călător, lipsit de protecție, devine chiriaș și se mută într-o cochilie de moluscă nelocuită.

Din rândul mamiferelor, atunci când este vorba de adăposturi realizate chiar de ele, merită amintite cârtița, vidra și castorul.

Cârtița își amenajează un „apartament” subteran în toată regula, care beneficiază de un „dormitor”, o „bucătărie” și chiar și de o „baie”, totul bazându-se pe labele sale, care se termină cu unghii ascuțite și pe care le folosește ca pe niște lopeți. Vidra construiește o serie de galerii subterane cu ieșiri la 50-60 cm sub nivelul apei, care fac legătura între apă și o vizuină uscată, izolată cu ierburi, care are chiar și o ieșire la suprafața pământului, care funcționează asemeni unui sistem de ventilație.

Dragi copii, vreți să vă măsurați măiestria cu cea a unei păsări? Atunci vă invităm la o provocare: încercați să realizați chiar voi un cuib, urmând instrucțiunile de mai jos. Mai apoi, puteți să îl puneți afară. Dacă odată cu sosirea primăverii și întoarcerea păsărilor cuibul își va găsi „locatari”, înseamnă că ați făcut o treabă bună!

Iar pentru la vară, dragi copii, dacă doriți să experimentați cum e să fii chiar „proprietar de hotel” în lumea insectelor, vă invităm să meșteriți la hotelul pentru insecte de mai jos. Cu siguranță, dacă vor fi mulțumite, insectele vă vor răsplăti cu o simfonie a naturii!

 

Surse:

Am întâlnit animale cu obiceiuri curioase, de Eugen A. Pora, Dacia, 1978, 278 p. 

Căsuțe de animale, de Angela Wilkes, Oradea, Aquilla ’93, 2008, 48 p.

Gâzele, de Rosie Dickins, Oradea, Aquilla, 2007, 48 p.

Insecte și păianjeni, de Noel Tait, București, Enciclopedia RAO, 2008, 64 p.

Mica enciclopedie a artizanilor naturii, de Tudor Opriș, București, Editura Didactică și Pedagogică, 2006, 180 p.

Mică enciclopedie despre viața din grădină, Oradea, Aquilla ’93, 2008, 64 p.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *