„Băieții din strada Pál”, de Molnár Ferenc

Aceasta este o carte pe care orice băiat ar trebui s-o citească, măcar o dată în viață!

Ea spune povestea unui loc magic, Maidanul. Singurul loc unde noi, băieții de la oraș, ne puteam juca. Pentru că, vă dați seama, la Budapesta nu e ca la țară, unde din doi pași ajungi în locuri minunate, neîngrădite de clădiri înalte – câmpie sau deal, nu contează, toată natura e un loc de joacă.

Ce era maidanul în realitate? Păi, oamenii mari nu vedeau decât un teren gol, cu un depozit de lemne în spate. Adevăratul decor, însă, se ascundea în mintea și inimile noastre. Terenul neted era cea mai „indiană” câmpie, bătea toate preriile americane. După-amiază locul acela sterp și plin de hârtoape se transforma în pusta maghiară. Dacă ploua, era marea. Iarna, Polul Nord. Iar depozitul era și mai și. Într-o zi o pădure deasă, în alta o regiune de munți stâncoși, depinde de jocul pe care-l jucam.

Aveam forturi, cetățui, și da, aveam armată. Pentru că locul acesta era prietenul nostru cel mai bun, și trebuia apărat! Acuma, adevărat… oștirea se compunea numai din căpitani, locotenenți și sublocotenenți. Și noi toți porunceam unui singur ostaș. El singur era scos la instrucție sau era încarcerat pentru diferite abateri. Dar ce fapte de vitejie, cât curaj și câtă onoare în băiețelul acela mic și blând…

Da, trebuie neapărat să citiți această carte!

Ca să aflați totul despre asociații secrete și proclamații.

Ca să descoperiți metodele prin care o incursiune periculoasă în teritoriul dușmanului se poate încheia cu un succes răsunător.

Ca să învățați cum se face un plan de război atunci când o altă gașcă de copii vrea să îți atace imperiul.

Cu Cămășile roșii nu e de glumit, dar nici noi nu suntem niște lași!

Băieții din strada Pál, de Molnár Ferenc, ilustrații de Viaceslav Vutcariov, București, Editura Vizual, 1998, 156 p.