Laura Pamfiloiu este profesor și scriitor de carte pentru copii. Mai mult, în cadrul Academiei Motanov, este antrenoarea atelierului de scriere creativă pentru copii. La editura clujeană Via, autoarea a publicat cărți destinate copiilor, dar care pot fi citite la orice vârstă: Povești cu nasturi, Visul licuriciului, Pălăria bunicului meu, Ceasornicăria lui August și caietul de activități Eu, Max și maximonștrii. Totodată, povești ale autoarei se regăsesc pe site-ul https://www.revistadepovestiri.ro/ și, în format fizic, în revista pentru copii Fabulafia.
- Cât timp a durat până să începeți să scrieți cărți? Ce a declanșat momentul?
Am scris de când mă știu, mereu aveam cu mine câte un carnețel, vreo agendă frumos colorată în care scriam toate trăsnăile care-mi treceau prin cap. Cărțile au venit ceva mai târziu, cred că în 2014 am scris prima carte, Povești cu nasturi. Copilul meu a fost declanșatorul, pentru el am scris prima poveste.
2. De unde vă vin ideile, inspirația?
Am un magazin secret de unde cumpăr în fiecare dimineață câteva grame de inspirație, le înfășor bine într-un șervețel albastru și le port cu mine peste tot prin oraș. Acasă desfac șervețelul și inspir adânc. Gata inspirația, tot ce mai am de făcut apoi este să mă așez la masa de scris și să las particulele să iasă, să se aștearnă ordonate pe foaia de hârtie.
3. Care e ingredientul necesar pentru ca o poveste să fie bună?
Asta ar trebui să-mi spuneți voi, cititorii, dar cred că o poveste bună e în primul rând una care să te atingă, fie că te face să râzi, fie că te face să plângi, fie că se lipește de tine și nu ți-o poți scoate din cap zile bune. O poveste bună e cea pe care n-o uiți ușor, iar una și mai bună e cea pe care n-o uiți niciodată.
4. Care e unul dintre lucrurile pe care le-ați învățat din scrierea de cărți?
Să am răbdare, să fiu atentă la lucrurile din jurul meu. Asta cred că am învățat, să privesc. Sunt atâtea minunății în jurul nostru pe care le ratăm din prea multă grabă, neatenție, nepăsare, dar scrisul, la fel ca cititul, are capacitatea miraculoasă de a încetini curgerea timpului și de a te face să privești lumea cu ochii larg deschiși.
5. Ce urmează să (mai) scrieți?
Asta chiar că nu am habar. Îmi doresc să scriu în continuare, dar niciodată nu-mi propun concret ceva, de exemplu, să scriu o poveste despre o pasăre sau un arici sau o vrăjitoare. Poate îmi spuneți voi, îmi dați voi o idee nemaipomenită care s-ar putea transforma într-o poveste, ce ziceți?
6. Ce vă place să faceți când nu scrieți?
Îmi place să alerg dimineața, imediat după răsărit, să înot, să citesc. Aș sta zile întregi într-o grădină și aș citi.
7. La ce folosește cititul? La ce v-a folosit și la ce vă folosește?
Cititul e asemenea respirației, nu pot trăi fără să citesc. E singura modalitate cunoscută, cel puțin până acum, de teleportare, se și spune, nu, ai atâtea vieți, câte cărți ai citit. Cititul m-a purtat în locuri și vremuri în care nu am cum să ajung, m-a făcut să mă cunosc mai bine, m-a făcut mai deșteaptă. E antrenamentul perfect al minții și așa cum cineva care dorește un abdomen plat sau niște mușchi bine definiți știe că nu-i suficient să privească emisiuni despre cum se obțin toate astea, ci trebuie să depună efort, să facă exerciții, să transpire, la fel e și cu mintea. Trebuie antrenată mereu, fără oprire, iar cititul e cel mai plăcut antrenament din lume!
8. Ce cărți ați reciti din perioada copilăriei?
Vrăjitorul din Oz e o carte la care m-aș întoarce oricând. Aventurile lui Habarnam, le ador, la fel, Doctorul Aumădoare.
9. Care e cel mai frumos aspect al carierei de scriitor?
E mult spus carieră de scriitor, cel puțin în cazul meu. Nu mă consider scriitor, sunt în primul rând profesor, unul care mai scrie din când în când. Sigur, există multe aspecte frumoase în aventura asta a scrisului, dar de departe, cea mai plăcută e bucuria pe care știi că o aduc cărțile tale.
10. Un sfat pentru tinerii scriitori.
Citiți! Fiți curioși, scrieți în fiecare zi, nu așteptați să vină inspirația, scrieți, iar ea va veni!
*Imagini din arhiva personală a autoarei.