Alex Donovici este jurnalist Pro TV de mai bine de 20 de ani și creatorul personajului de poveste Țup. Din pasiune pentru povești, din iubire pentru fiica sa Alexandra și din dorința de a continua tradiția poveștilor înregistrate pe care le asculta în copilărie, colaborează cu soția sa, Cristina Donovici, la proiectul Poveștile Cristinei (http://povestilecristinei.ro/ ). Poveștile sunt scrise de familia Donovici, iar vocile care le lecturează sunt ale unor jurnaliști (colegi din echipa Pro Tv), actori sau oameni de radio. De la poveștile înregistrate la poveștile apărute la editura Curtea Veche a fost doar un pas. Astfel, Alex Donovici a scris cu mare drag cărți precum: Țup. Imposibil e doar un cuvânt, Țup. Salvatoarea iernii, Țup și pădurea încremenită, Țup. Nu ai nevoie de aripi ca să poți zbura, Țup în Lumea Nouă și Comoara lui Ben, iar împreună cu Cristina Donovici a publicat O iarnă de povești, Întâmplări vindecătoare, Poveștile prieteniei.
- Cât timp a durat până să începeţi să scrieţi cărţi? Ce a declanşat momentul?
Păi, a durat vreo… 40 de ani. 🙂 Am început să scriem povești și eu și soția mea, Cristina, abia după ce ni s-a născut fiica, Alexandra. Ca să fiu corect, primele povești le-a scris Cristina. Mie mi-au plăcut atât de mult și m-au bucurat atât de tare trăirile și căldura care au venit odată cu poveștile încât a „trebuit” să mă iau după ea. Am vrut să-i oferim fetei noastre povești moderne, adaptate timpului în care-și trăiește copilăria, provocărilor pe care le întâmpină și realității pe care o trăiește.
Cristina Donovici
2. De unde vă vin ideile, inspiraţia?
Tot ea este sursa inspirației noastre, Alexandra. Poveștile noastre sunt de fapt sfaturile pe care i le dăm ca părinți. Doar că le îmbrăcăm în aventuri și personaje. Așa este absorbit mult mai ușor tot ceea ce vrem s-o învățăm. Ascultă curioasă poveștile iar mesajele sunt primite cu mintea și sufletul deschise. Suntem atenți la ce o preocupă, la ce provocări pot apărea în viață ori la școală, la ce iubesc și admiră ea și colegii ei, la temerile lor. Îi insuflăm, însă, prin povești și ceea ce noi credem că e cu adevărat valoros pe baza experienței noastre de viață.
3. Care e ingredientul necesar pentru ca o poveste să fie bună?
Nu cred că e corect să-mi dau eu cu părerea, să cataloghez poveștile în bune ori mai puțin bune. Nu ca autor de povești, pentru că scriu doar de vreo 4-5 ani. Mă pot pronunța mai degrabă în calitatea mea de cititor de povești, pentru că am citit foarte multe. Îmi plac poveștile interesante de la primul la ultimul cuvânt. Cele care nu te lasă să te dezlipești de carte. Îmi plac poveștile din care copilul meu învață ceva folositor si cele care provoacă trăiri, emoții. Poate să fie bucurie, curiozitate, chiar și tristețe. Plânsul e eliberator, ajută. Poveștilor care lasă cititorul plat, neutru, le lipsește ceva.
4. Care e unul dintre lucrurile pe care le-aţi învăţat din scrierea de cărţi?
Am învățat că surprize majore pot apărea la orice vârstă. Că deși ne-am pregătit într-un domeniu în care am profesat peste 20 de ani, iată că după vârsta de 40 de ani am început un capitol nou. Ne bucurăm de fiecare poveste, de fiecare experiență adusă de cărți, ne bucurăm de mesajele și fotografiile cititorilor. Viața ni s-a schimbat în bine. Nu, nu este a doua carieră, este ceva ce facem din plăcere și asta ne ajută să mergem mai departe zâmbind.
5. Ce urmează să (mai) scrieţi?
În toamnă va apărea o carte scrisă de mine, se numește Ale și Sufletul Cărților. Tot la editura Curtea Veche, bineînțeles, ilustrată tot de Leonid Gamarț, cel care a ilustrat și Comoara lui Ben. Este inspirată din această perioadă și, cred eu, este o carte specială. Sper să fie bine primită de copii și părinți. Mai sunt în lucru o colecție de 8 povești numită Poveștile Prieteniei și partea a treia a seriei Norișorul Roz, numită Norișorul Roz și coșul cu dulciuri.
6. Ce vă place să faceţi când nu scrieţi?
Să fim împreună, ca familie. Din păcate, slujbele noastre ne țin mult la serviciu. Ne place să călătorim, Alexandra a fost în prima ei vacanță în străinătate pe când avea doar 2 luni. Gustăm alte lumi, alte culturi, ne bucurăm de tot ce vedem și învățăm nou, călătoriile ne ajută să ne extindem orizontul.
7. La ce foloseşte cititul? La ce v-a folosit şi la ce vă foloseşte?
Mie, personal, mi-a făcut copilăria mai frumoasă. Am citit de am rupt în copilărie, nu prea erau multe de făcut pe atunci. Iar asta m-a ajutat mult. Datorită cărților citite am progresat repede în cariera de jurnalist, am devenit un editor bun. Tot datorită cărților citite am ajuns să scriu cărți, sunt sigur de asta. Fiicei noastre, Alexandra, cititul i-a oferit multe-multe seri magice. De fapt, ne-a oferit, cititm împreună de când era foarte mică. Poveștile i-au dezvoltat vocabularul foarte mult, dar și gândirea și exprimarea.
8. Ce cărţi aţi reciti din perioada copilăriei?
Am și recitit cu Alexandra Legendele Olimpului, câteva volume din Povești nemuritoare, Aventurile lui Huckleberry Finn, am început (dar nu știu de ce nu am terminat…) Prinț și cerșetor. Am citit ceva și din Jules Verne iar eu aș mai reciti cărțile de Dumas, de Henryk Sienkiewicz, aș reciti Winnetou și Călăuza, dar și cele cu Laleaua neagră. Nu cred că toate sunt cărți pentru copii, dar eu le-am citit în copilărie. Și mi-au plăcut enorm.
9. Care e cel mai frumos aspect al carierei de scriitor?
Bucuria pe care o primești de la cei ce îți îndrăgesc cărțile, poveștile. Fotografiile copiilor cu cărțile noastre, mesajele părinților, postările lor în care recomandă ce am scris, întâlnirile cu cititorii mici și mari de la lansările ori târgurile de carte. Dar și faptul că ne simțim tare bine atunci când scriem noi povești și pregătim noi cărți.
10. Un sfat pentru tinerii scriitori.
Să aibă încredere în ei dacă simt că pot oferi ceva bun lumii. Dacă știu că ceea ce au scris este valoros. E greu în România să publici și să vinzi o carte, nu știu dacă e posibil să trăiești din scris, pentru că noi avem slujbe full și nu scriem pentru bani. Să nu renunțe dacă sunt refuzați la început; unor edituri le e mai ușor să publice autori străini decât să riște cu români debutanți. Noi pur și simplu am trimis e-mailuri la mai multe edituri și uite că a fost să trăim o poveste a poveștilor cu editura Curtea Veche. Le mulțumim și pe această cale. Și, extrem de important, să comunice cu cititorii. Autorii nu trebuie să fie globuri de cristal, intangibili și prețioși, ci să fie alături de cei pentru care scriu.
Alex Donovici, împreună cu Stela Damaschin Popa (ilustratoarea poveștii Țup), Alexandra Donovici și Cristiana Radu (ilustratoarea cărții Întâmplări vindecătoare).
*Imagini din arhiva personală a autorului.