Interviu cu un scriitor de cărți pentru copii… Raluca Poenaru

Născută la Curtea de Argeş în 1978, Raluca Poenaru a dezvoltat încă din copilărie o pasiune pentru lectură şi scris. Chiar dacă studiile de specialitate le-a urmat în limbi străine, finanţe-bănci şi marketing, iar în prezent lucrează în IT, dorinţa cea mai mare a Ralucăi Poenaru a fost aceea de a scrie o carte. Deoarece îi place mult să îşi petreacă timpul cu cei mici şi pentru că ea însăşi are o inimă de copil, plină de entuziasm şi bucurie, a ales să scrie literatură pentru copii. Astfel, în 2017 îi apare prima carte, Pericol, care câştigă Trofeul Arthur, ediţia a V-a. Povestea plină de culoare şi peripeţii a protagonistului continuă în volumul al doilea apărut în 2019, Pericol la petrecere!. De asemenea, o altă carte ce poartă semnătura autoarei este Plufii. Iar două poveşti ale sale pot fi parcurse în culegerile de poveşti Lumea-n gamă marţiană şi Selfie, apărute la editura Arthur.

1. Cât timp a durat până să începeţi să scrieţi cărţi? Ce a declanşat momentul?

Imediat ce-am învăţat să scriu, m-am pus pe „scris”. Sigur că nu scriam cărţi, ar fi fost greu să fac asta în clasa a doua. 🙂 Scriam şi eu ce scria toată lumea pe atunci: aşa-zisele poezii, felicitări cu orice ocazie posibilă, scrisori bunicilor, bileţele de dragoste la comandă de la fete pentru băieţi şi invers, ba chiar şi compuneri pentru colegii aflaţi în criză de inspiraţie. Cărţi am început să scriu după ce am câştigat Trofeul Arthur şi am avut astfel confirmarea că am depăşit în sfârşit nivelul bileţelelor de dragoste. 🙂

2. De unde vă vin ideile, inspiraţia?

Dintotdeauna mi-a plăcut să-mi imaginez tot felul de situaţii şi întâmplări amuzante, mi-au plăcut farsele, glumele, poreclele. Aşa că cele mai multe dintre lucrurile pe care le scriu sunt inventate de mine. Pe altele le-am trăit în copilărie sau le-am văzut pur şi simplu pe stradă, în parc, în vreun magazin şi le-am adaptat sau dezvoltat. Un copil pe care-l văd sărind într-o băltoacă într-o zi ploioasă poate fi puştiul care îl stropeşte „din greşeală” cu noroi pe cine ştie ce personaj neprietenos dintr-o viitoare carte a mea.

3. Care e ingredientul necesar pentru ca o poveste să fie bună?

O poveste bună trebuie să te poată duce acolo, în lumea ei. Dacă citeşti o poveste despre deşert şi te vezi printre dunele de nisip strălucitor, călare pe o cămilă bătrână, înseamnă că povestea e bună. Sau înseamnă că ai citit prea mult şi e momentul să mergi la culcare. 

4. Care e unul dintre lucrurile pe care le-aţi învăţat din scrierea de cărţi?

Să citesc întotdeauna copiilor mei ceea ce scriu! Şi să corectez neapărat ceea ce-mi spun ei să corectez! Scriu cărţi pentru copii, deci copiii sunt primii şi cei mai importanţi critici ai mei.

5. Ce urmează să (mai) scrieţi?

E vară, e cald, Pericol (puştiul din seria mea, Pericol) a primit de la părinţii lui un bilet de tabără… aşa că merge la mare! Urmează să apară cât de curând cartea Pericol la mare!. Nu vă spun despre ce e vorba. Sper să o citiţi şi sper să vă placă!

6. Ce vă place să faceţi când nu scrieţi?

Îmi place să citesc. Îmi place să mă întâlnesc cu prietenii. Să mă plimb cu bicicleta. Să mă plimb pe jos. Să înot şi să fac castele de nisip. Să mă dau în leagăn şi pe tobogan. Să mă urc în copaci. Oho, câte lucruri îmi plac! Cred că mai simplu ar fi să spun ce nu îmi place să fac…

7. La ce foloseşte cititul? La ce v-a folosit şi la ce vă foloseşte?

Cititul te poate face să intri într-o altă lume, într-o altă epocă, într-o altă poveste decât cea pe care o trăieşti. Te trezeşti după doar câteva paragrafe că nu mai eşti în camera ta aşezat comod pe fotoliu, ci că te plimbi prin oraş cu Pippi Şoseţica ronţăind bomboane, că faci focul pe insulă cu Tom Sawyer sau că spui formule magice cot la cot cu Harry Potter. Eu visez când citesc. Şi trăiesc efectiv odată cu personajele: ne speriem, ne luptăm sau ne amuzăm împreună. Cititul te dezvoltă, te îmbogăţeşte, te ajută să înţelegi mai bine tot ce e în jurul tău. Şi, de ce nu? Cititul te şi distrează! Haideţi, recunoaşteţi că aţi citit cărţi la care v-aţi tăvălit pe jos de râs! Şi că v-aţi întors la paginile alea funny încă o dată şi încă o dată şi încă o dată…

8. Ce cărţi aţi reciti din perioada copilăriei?

Aş reciti oricând Aventurile lui Habarnam şi ale prietenilor săi, de Nikolai Nosov, Cireşarii, de Constantin Chiriţă sau Cocoşatul, de Paul Féval.

9. Care e cel mai frumos aspect al carierei de scriitor?

Că cineva citeşte şi se bucură de lucrurile de care scriitorul s-a bucurat de unul singur înainte să i se publice cartea. 🙂 Sunt fericită când primesc întrebări sau comentarii de la copii, îmi place să-i văd interesaţi de cărţi, sunt curioasă să aflu cum ar fi continuat o anumită acţiune din carte dacă ei ar fi fost scriitorul.

10. Un sfat pentru tinerii scriitori.

Să nu renunţe. Dacă le place să scrie, să scrie mereu, măcar câteva rânduri în fiecare zi, măcar o idee nouă din când în când… Să nu obosească şi să nu se plictisească. Să-şi păstreze curiozitatea. Să descopere stiluri noi, teme deosebite, să găsească alţi oameni cu aceleaşi interese ca ei, să facă ceva împreună: un club de lectură, un club de scris, un club unde să se adune oameni să vorbească despre cărţi, despre literatură…

*Imagini din arhiva personală a autoarei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *