Ghiduşel cel isteţel vă invită să explorați împreună lumea oceanelor!

Dragi copii, v-ați întrebat vreodată ce secrete ascunde lumea oceanelor? Cu ocazia Zilei Mondiale a Oceanelor, pe care o sărbătorim în fiecare an pe data de 8 iunie, Ghidușel cel istețel vă invită într-o călătorie fascinantă sub apă.

Pământul, care mai este denumit şi „Planeta albastră”, este acoperit în proporţie de 71% de ape. Marele Ocean Planetar cuprinde la rândul său cinci oceane: Oceanul Antartic, Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific, Oceanul Indian şi Oceanul Arctic. Dar cum a apărut toată această apă?

Când povestea a început acum 4,6 miliarde de ani, planeta noastră era un bulgăre de roci fiebinţi. Cu timpul, temperatura Pământului a scăzut, iar vaporii rezultaţi s-au transformat în apă, respectiv în ploi şi furtuni care l-au răcit progresiv, dând naştere scoarţei terestre, în care s-a acumulat un ocean primitiv uriaş, Tethys. Mai apoi, continentul unic, Pangea, din mijlocul lui, s-a fragmentat şi între continentele nou rezultate au apărut oceanele şi mările.

Dacă privim cu atenție apa mărilor și oceanelor vom descoperi că aceasta poate să aibă fie culoarea albastră, fie verde, fie cenuşie, secretul stând în modul în care lumina este „filtrată” de apă.

În schimb, dacă gustăm apa mărilor și oceanelor, vom simți un gust sărat. V-aţi întrebat de ce? Sarea este adusă fie de fluviile care se varsă în mări şi oceane şi care „spală” diferite roci, fie de către lava vulcanilor submarini. Salinitatea sau concentraţia de sare din apă este aproape constantă pentru oceanele lumii (35%), ea scade puţin atunci când apa oceanului este diluată de ploi sau de apele care se varsă din râuri.

Atunci când învăţăm să înotăm, dragi copii, se spune adesea că este mai uşor să exersăm în apa sărată. Oare de ce? Sarea face apa mai densă, respectiv mai „puternică”, aceasta susţinându-ne greutatea corpului, fără ca noi să facem foarte mari eforturi în acest sens.

Pentru a ne ajuta să înţelegem importanţa sării din apă, respectiv a densităţii, Ghidușel vă propune un experiment în care vom putea observa cum se schimbă modul în care apa reacţionează atunci când un corp străin este lăsat la suprafaţa acesteia, iar sarea devine parte a ecuației.

La fel cum apa sărată ne ajută să plutim, apa dulce este nepreţuită atunci când vine vorba de consumul zilnic. În vederea obţinerii apei de băut din apă sărată a oceanelor, cele aproximativ 1.000 de uzine de desărare, răspândite în jurul lumii, funcţionează la capacitate maximă. Acestea se regăsesc în Kuweit şi în statele din Golful Persic, în Australia, S.U.A., Japonia şi Rusia.

Astăzi, oceanele reprezintă „locul de muncă” şi pentru alte meserii interesante, cum ar fi: pescar, marinar pe submarin, biolog marin, arheolog marin sau salvamar, iar în trecut, cea de „pirat”. Pentru cei pasionaţi de tot ceea ce înseamnă ocean, respectiv fenomenele fizice și chimice marine, relieful și structura fundului oceanelor și al mărilor, influența mediului marin, flora și fauna de la diferite adâncimi, este bine de ştiut că există chiar o ştiinţă care se ocupă cu studiul acestuia, intitulată oceanografie.

Ştiaţi că…

  • Groapa Marianelor, din Oceanul Pacific, având 11.034 m adâncime, este cea mai adâncă zonă a oceanului planetar?
  • Erupţia produsă la cea mai mare adâncime în ocean este cea a vulcanului West Mata, la circa 1220 m?
  • Fiecărei persoane de pe glob îi revin aproximativ 230 de miliarde de litri de apă de mare?
  • Dacă pământul ar fi plat, el ar fi acoperit de ape adânci de 2,7 km?
  • 97% din apa planetei noastre se găseşte în mări şi oceane?

 

Surse:

Atlasul oceanelor, de Catherine Gaudineau, București, Corint Junior, 2008, 48 p.

De la mic la mare: atlasul minunilor lumii, de Kate Baker, Zanna Davidson, București, Humanitas Junior, 2017, 37 p.

Experimente pentru copii: distractiv, rapid și ușor, volumul 1, de Alexandre Wajnberg, Pitești, Nomina 2014, 40 p.

Mări și oceane, de John Norris Wood, București, Prut, 2007, 10 p.

Oceanul, de Trevor Day, București, Egmont, 2001, 84 p.

Prima mea carte de curiozități, București, Enciclopedia RAO, 2005, 160 p.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *