Interviu cu un scriitor de cărți pentru copii… Florin Bican

Născut la București, în 29 martie 1956, Florin Bican este cunoscut nu doar pentru scrierile sale adresate celor mici și mari (Cartea albă cu Apolodor sau Apolododecameronul, Și v-am spus povestea așa: Aventurile cailor năzdrăvani rememorate de ei înșiși, Tropice tâmpe, Reciclopedia de poveşti cu rimă şi fără tâlc, Cântice mârlăneşti), ci și pentru traducerile sale, dintre care amintim doar câteva, în limba engleză: Cartea cu Apolodor de Gellu Naum, Fluffy de Silvia Kerim și din limba engleză: Aventuri în MomilandiaCum a furat Grinch GrăciunulGeorge şi miraculosul său medicamentPânza CharlotteiPomul cel darnic. Absolvent al Facultății de Limbi și Literaturi străine, Secția engleză-rusă, a Universității București, în perioada 1995-2005 a locuit în Germania, unde a predat limba engleză. Din 2006 a revenit în țară, iar în prezent locuiește la Cluj-Napoca, unde continuă să scrie și să traducă, să participe la târguri de carte și să se întâlnească cu cititori (în școli, tabere sau biblioteci).

  1. Cât timp a durat până să începeți să scrieți cărți? Ce a declanșat momentul?

Prima oară m-am apucat de scris în vacanța de vară de după clasa a doua. Terminasem de citit și de recitit toate basmele Fraților Grimm și mă plictiseam. Așa că am început să scriu ceea ce mi-aș fi dorit să fie un basm nou de Frații Grimm. Am scris o zi întreagă. Nu l-am terminat nici până azi.

  1. De unde vă vin ideile, inspirația?

Din cărți – așa cum povesteam mai sus… Lecturile au fost totdeauna principala mea sursă de inspirație. În tot ce scriu, încerc să continui cărțile și poveștile pe care le-am citit.

  1. Care e ingredientul necesar pentru ca o poveste să fie bună?

Cred că o carte pentru copii ar trebui să faciliteze evadarea din cotidian într-un spațiu alternativ coerent, în care lumea adulților să fie întoarsă cu capul în jos – pentru a fi la o înălțime convenabilă pentru copil – și luată fără milă la-ntrebări. Să fie, deci, subversivă, după cum sugerează Alison Lurie în splendida sa carte Don’t Tell the Grown-Ups: The Subversive Power of Children’s Literature. Pentru că literatura pentru copii ori e subversivă ori nu e deloc. Și dacă e subversivă, atunci va avea și celelalte ingrediente esențiale: aventura, umorul și componenta educativă. Literatura pentru copii trebuie, evident, să educe copilul, dar nu în sensul unui conformism tălâmb ci, dimpotrivă, în spiritul unei integrări creative și inovatoare în paradigma societății. A, și era să uit – dintr-o carte bună pentru copii nu trebuie să lipsească ilustrațiile…

  1. Care e unul dintre lucrurile pe care le-ați învățat din scrierea de cărți?

Am învățat foarte multe lucruri – lucruri de care chiar aveam nevoie… Dacă ar fi să mă opresc la unul singur, acela ar fi răbdarea. Mai precis, am învățat că răbdarea nu e deloc un sport plictisitor, așa cum credeam. Dimpotrivă – exercitarea răbdării poate fi o aventură în sine. Nu credeți, nu-i așa? Dacă vreți să vă convingeți, apucați-vă de scris. Dar ca să puteți scrie, trebuie mai întâi să citiți.

  1. Ce urmează să (mai) scrieți?

O carte cu niște pinguini răi – da’ mulți – care încearcă să fure orașul București și să-l mute la Polul Nord.

  1. Ce vă place să faceți când nu scrieți?

Să citesc!

  1. La ce folosește cititul? La ce v-a folosit și la ce vă folosește?

Se pare că mie cititul îmi folosește la scris. Dar aduce mult mai multe foloase… Umple goluri – inclusiv goluri de cunoaștere – te ajută să te împaci cu lumea (sau să te cerți cu ea), să călătorești nu doar în spațiu, ci și în timp, cu riscuri și eforturi minime. Și mai folosește la reglarea temperaturii – cititul te ajută să te încălzești când ți-e frig și să te răcorești când ți-e prea cald.

  1. Ce cărți ați reciti din perioada copilăriei?

Alisa în Țara Minunilor și Alisa în Țara Oglinzii, Aventurile lui Tom Sawyer, Cartea cu Apolodor, basmele Fraților Grimm și ale lui Petre Ispirescu, O mie și una de nopți, Toate pânzele sus, Cireșarii, Decameronul, Aventurile lui Kalle Blomkvist, Emil și detectivii

  1. Care e cel mai frumos aspect al carierei de scriitor?

Călătoria prin alte lumi și prietenia cu locuitorii lor.

  1. Un sfat pentru tinerii scriitori.

Să citească, să citească, să citească – și să intre în cărțile pe care le citesc.  Când intri într-o carte, vezi cum este alcătuită, cum funcționează (sau cum nu funcționează) și poți învăța de acolo. Dar în primul rând trebuie să citești.

*Imagini din arhiva personală a autorului și din arhiva bibliotecii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *