„Cheia alchimistului”, de Cristina Brambilla

Ne-am întors acasă! În sfârșit!! Milano este istorie; Serenissima, Ilustrissima, Umidissima, iată-mă! Tu, care strălucești ca o regină înveșmântată în aur și purpură la vremea asfințitului. Tu, patrie a sticlei și a oglinzilor de apă, al cărei suflet – căci se știe că fiecare oraș are un suflet – face numai în ciudă turiștilor pe care nimic nu-i sperie. Unde ascunzi talismanul ce poate ridica temple și palate într-o noapte? Care poate ridica conducători mediocri la rang de mituri, care poate schimba soarta oricărei bătălii în favoarea oricui deoarece duhurile luptau alături de el? O, minunatule talisman, tu, cel care îmi vei reda forma leonină și vei aduce pacea în sufletul meu, pentru că numai magia poate rezolva situațiile cele mai absurde!

Oh, să zbor în lung și-n lat deasupra orașului meu natal! Să știți că în Veneția există trei locuri magice, însă doar noi, cei inițiați, le cunoaștem. Poate o să ajungeți și voi acolo, așa că o să vă divulg secretul: strada Amor degli Amici (populată de magicieni și zâne maure); San Geremia, în strada Marrani, unde doi bătrâni vor să recreeze un Golem; Podul Maravegie, unde un grup de vrăjitoare ar vrea să inaugureze un centru de înfrumusețare. Totuși sunt dezamăgit: pe vremuri până și magia era diferită. Acum totul se reduce la bani… bani și putere.

Doar câteva zile au trecut și, ce să vezi, partenerul meu (care se credea un mare alchimist) a dispărut. Nu că mi-ar păsa prea tare, dar am nevoie de talisman. Sigur că el nu știe nimic din planurile mele. Mă consideră un sclav, și mă ține pe lângă el doar pentru că îi prepar o loțiune magică (a se citi o simplă băutură scârboasă) despre care el crede că îl menține tânăr. Ce glumă bună!

Ce ziceați? A, am uitat să mă prezint, nu? Sunt… ăăă, off… Ploc, da, așa ar suna în limba voastră pământească. Dar de ce râdeți? Numele meu adevărat nu se poate traduce într-un sunet ce poate fi redat de modestele capacități verbale ale unei ființe omenești. Dar pot să vă spun ce înseamnă în limba mea: Oh, Născut din Pântecele Înflăcărat al Mamei Terra În Timpul Unei Erupții De o Intensitate Nemaivăzută Spre Slava Nemărginită A Celui Care A Creat Toate Lucrurile Însuflețite și Neînsuflețite.

Cum?! Da, cred că și asta am uitat să vă spun: sunt un gargui. Atunci când zbor mă simt fericit, puternic și îndrăzneț, ba chiar mândru și fioros. Credeți că sunt naiv, nu? Dar înainte… cu aripile mele cu pene, botul mândru și o coamă de toată frumusețea, da, eram un leu uriaș, maiestuos. De aceea trebuie să găsesc talismanul. Oare cine îl ascunde, ce vrăji îl protejează?

Veneția înseamnă aventură. Haideți s-o descoperim împreună, cartea vă așteaptă la bibliotecă!

Cheia alchimistului, de Cristina Brambilla, București, 2011, RAO International Publishing Company, 192 p.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *