„Leul și pasărea”, de Marianne Dubuc

Într-o zi de toamnă, pe când lucra liniștit în grădina lui, leul a găsit o pasăre. Era rănită. Rămăsese în urma stolului și căzuse. Leul a îngrijit-o până când s-a făcut bine. Era prea târziu să le mai ajungă pe celelalte păsări în țările calde. Dar micuța pasăre nu s-a întristat. Ba chiar era fericită! Pentru că leul avea o căsuță frumoasă, unde era cald și bine. Și leul era fericit. Avea acum cu cine să ia masa, cui să-i citească și pe cine să iubească. Cu mare grijă, a așezat-o pe noua lui prietenă în coama lui bogată și i-a făcut culcuș în papucul lui moale. Acum iarna putea să vină!

Și ghiciți ce – într-o dimineață, când leul și pasărea s-au uitat pe fereastră, au văzut ceva minunat: zăpadă! Leului i-a venit o idee: ce-ar fi să meargă la săniuș? Doar era prima iarnă! Prima iarnă pentru pasăre și prima iarnă în care leul nu mai era singur. Și iarna trecea lin, cu jocuri în zăpadă și seri la căldura focului.

Apoi a venit primăvara. Ce credeți, oare pasărea a rămas alături de leu sau a zburat să își revadă surorile întoarse din țările calde? Și dacă a zburat, se va mai întoarce?

Descoperiți această poveste despre magia prieteniei și despre cum poate să-ți fie mai cald ca niciodată într-o zi rece de iarnă!

Leul și pasărea, de Marianne Dubuc, București, Pandora M, 2017, 72 p.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *