Trisha a împlinit cinci ani. Acum poate să guste din mierea pe care bunicul o lasă să se prelingă ușor pe coperta cărții. E dulce precum învățătura! Dar oare albina care a făcut mierea se va lăsa prinsă?
La școală, Trisha desenează cu plăcere și talent, dar, deși iubește mult cărțile, nu poate descifra literele. Arată ca niște semne întortocheate și fără noimă. Și, în timp ce ceilalți copii citesc cărți întregi, Trisha a rămas încă la abecedar. Of… oare de ce era atât de grea de cap? Fetița nu înțelege ce anume îi lipsește încât nu e în stare să lege literele între ele. Și nimeni, nici măcar bunica, nu știe cum să o ajute.
Atunci când se mută împreună cu familia în California, lucrurile nu stau deloc mai bine la noua școală. Copiii râd de Trisha și îi pun tot felul de porecle, iar ea se simte tot mai tristă și speriată. Nu mai știa niciun copil care să fi ajuns în clasa a cincea și să nu fi învățat încă să citească.
Totul se schimbă atunci când apare noul învățător. Domnul Falker e blând, răbdător și grijuliu, o apără pe Trisha de copiii răutăcioși și, spre bucuria fetiței, îi promite că o va ajuta să învețe să citească!
Aceasta e povestea adevărată a autoarei cărții. Ea nu l-a uitat niciodată pe domnul Falker pentru darul minunat pe care i l-a oferit: bucuria cititului, care mai târziu s-a transformat în bucuria de a scrie cărți pentru copii.
La mulți ani tuturor profesorilor din lume!