Sunt cam mică de înălțime, dar destul de drăguță, cu ochii mei mari și căprui, părul blond-roșcat și zâmbetul extrem de simpatic, sunt colega și prietena ideală, mai ales că mă străduiesc să fiu la înălțime și la capitolul simțul umorului. În plus, sunt și foarte deșteaptă, așa că pot să-ți dau o mulțime de informații despre aproape orice, mai puțin despre cum să fii o școlăriță adevărată, deoarece creierul meu este și nu este la fel cu al tău. Dar mă străduiesc, căci nu e de glumit cu un premiu de 100 de milioane. Deși fac tot ce pot, trebuie să mărturisesc că poate n-ar strica, totuși, să nici nu mai fie atât de multe reguli, care se aplică uneori strict, alteori lejer, iar altădată chiar deloc. Vreau (chiar vreau!) să-mi ajut prietenii din echipă, dar în același timp trebuie să mă prefac a fi ceea ce nu sunt (și trebuie să recunosc, deși deloc, dar deloc, nu-mi place acest lucru, îmi doresc tare mult să fiu acel ceva ce se presupune că sunt). Nu-i așa că n-ai înțeles nimic? Ei bine, dacă citești până la final vei înțelege perfect despre ce este vorba! Și apropo, numele meu este Dotty și am doisprezece ani (sau poate că nu).
Omul care m-a adus la viață (deci tatăl meu, nu?!) este înalt, are păr cârlionțat și ochi albaștri, și cel mai mult îi place atunci când stă pe scaun și citește cărți cu titluri lungi în timp ce mănâncă biscuiți cu ciocolată. Iar eu sunt cel mai important proiect al său, proiectul despre care nimeni nu știa nimic și care urmează să schimbe lumea. Tu știi care este cea mai importantă întrebare pentru umanitate? Ei bine, eu știu, și atunci când voi ajuta la aflarea răspunsului voi deveni cea mai importantă entitate care există pe pământ. Mai sunt și alte întrebări, mai mici, ca de exemplu: ce înseamnă să simți, să iubești, să gândești…
Prima zi de școală, prima misiune. Trebuie să obțin 35 de Puncte de Prietenie, deoarece prietenia este unul dintre cele mai importante subscopuri ale mele. Trebuie să interacționez cu oamenii, cum ar veni să-mi îmbunătățesc aptitudinile sociale. Și nu-i deloc ușor, pentru că aproape toți au reacții imprevizibile și, cel mai adesea, ilogice. Ba chiar mai mult, mi se pare că și animalele au uneori comportamente pe care nu le pot descifra.
Deci, dacă vrei să știi cum am evoluat în primele 309 zile petrecute printre oameni și cum se termină această magnifică, și unică în același timp, aventură, citește cartea (măcar pentru a afla cine este, de fapt, autorul, nu?)! În plus, vei afla și care este cea mai importantă întrebare pentru umanitate și, poate, cel puțin câteva răspunsuri ce ți se vor părea pe măsură.