„Extraordinarele culori ale lui Auden Dare”, de Zillah Bethell

La început era doar un băiat, isteț, amuzant și curajos, pentru care cuvinte precum verde, galben, albastru, violet sau roșu nu însemnau nimic. De când se știa, lumea i se prezentase doar în alb și negru, eventual câte o nuanță de gri spălăcit. Adevărat că, spre deosebire de ceilalți, vedea foarte bine noaptea, atunci când contururile erau mai bine definite, și poate era și asta ceva, nu? Oricum, dat fiind faptul că nu le văzuse niciodată, nu simțea că ar fi pierdut ceva. Și totuși…

În fine, cu sau fără culori, lumea în care trăia era oricum ciudată și foarte-foaaaarte diferită de cea în care, probabil, trăiești tu. O simplă călătorie cu autobuzul costa sute de lire, iar o mașină, cam vai de ea, cel puțin un sfert de milion de lire; cincisprezece mii de lire pentru un prăjitor de pâine, chilipir, ce mai; 5000 de lire pentru o pungă de cartofi și 1000 de lire pentru niște morcovi proaspeți; în schimb, o friptură de vită costa 80.000 lire, așa că nu prea îți mai permiteai să cumperi carne. Roboții care luaseră locurile de muncă ale oamenilor nu prea se descurcau la îndeplinirea sarcinilor, dar ei nu mâncau, și nici apă nu le trebuia, nu?

Pentru că da, era o lume în război, incertă și întunecată, ce nu lăsa oamenii să vadă ce le-ar fi putut aduce viitorul, în care majoritatea bărbaților în putere purtau bătălii grele prin noroaiele marilor orașe. Un război crunt pentru apă, apa curată fără de care totul murea încet. Apa care ajunsese mai scumpă decât orice altceva.

Adevărata aventură a băiatului, Auden, începe în Cambridge, acolo unde se mută împreună cu mama sa în Coliba Unicorn, căsuța moștenită de la unchiul său, fratele mamei și un strălucit fizician și matematician, care își petrecuse ani de zile lucrând în domeniile inteligenței artificiale și sincronicității. Cel care încercase să-l convingă că, de fapt, culorile nici nu sunt importante, ele fiind doar un fel de etichete prin care se compară lucrurile. Dar care îi promisese, totuși, că se va gândi la o invenție care     să-l ajute să vadă culorile, atunci când va termina acel lucru absolut extraordinar, și foarte important, care acum îi ocupa tot timpul. În fond, era un geniu care putea găsi rezolvarea oricărei probleme, și asta doar cât ai clipi.

Casa unchiului său, urâtă, nefinisată și însingurată, situată departe, la marginea orașului, mai fusese și jefuită, pe deasupra. Ceva nu era în ordine, așa că Auden și Vivi, prietena sa de la școală cu o minte sclipitoare, trebuiau să afle ce se întâmplă, și asta cât mai repede. Începuse o cursă contra cronometru, iar traseul de indicii pe care trebuiau să-l urmărească era, în același timp, incitant și periculos.

Dacă vrei să afli ce este Fulg de Zăpadă 843-A și de ce este el un miracol, sau ce anume este cu adevărat mașina de făcut curcubee, dacă vrei să știi cine a inventat Optiborgul și la ce folosește, citește cartea.

Dacă vrei să-l cunoști pe Paragon, cel care nu doar că poate purta o conversație inteligentă, dar este capabil să aibă sentimente și să devină prietenul tău, cel care poate să recite toate poemele scrise în ultimii 5000 de ani și care poate recunoaște toate operele de artă importante create în ultimele două milenii, cel care știe absolut totul despre plante sau planetele Sistemului Solar, fii alături de el în această minunată aventură care îți arată că viitorul începe azi.

Extraordinarele culori ale lui Auden Dare, de Zillah Bethell, traducere de Mihnea Gafița, București, Corint Junior, 2021, 400 p.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *