Dan Ungureanu, cunoscutul ilustrator născut în 1981 în Câmpulung Muscel, a început să deseneze încă de dinainte să meargă la școală, iar mai apoi a urmat cursurile Facultății de Arte din Timișoara. În 2010 a început să ilustreze cărți scrise de alți autori sau chiar de el însuși, dând formă și culoare inclusiv lumilor unor personaje foarte cunoscute, precum Apolodor, Fram și Micul Prinț.
Nara și insula, prima carte scrisă de Dan Ungureanu, pe care a și ilustrat-o, a fost întâi publicată în limba engleză, iar în următorii ani a urmat traducerea ei în limba chineză, apoi în limba română, la editura Arthur. În 2017 a publicat o altă carte scrisă și ilustrată în totalitate de el, Spune-mi Eli, iar în rest s-a concentrat asupra ilustrării cărților altor autori. Printre cărțile ilustrate de Dan Ungureanu le amintim pe cele scrise de Florin Bican, Apolodor pe crestele Carpaților, Cartea albă cu Apolodor sau Apolododecameronul, Descoperim cu Apolodor, în Deltă, păsările-n zbor, Hai pe Lună împreună, dar și Micul Prinț, Cartea cu Apolodor, Fram, ursul polar, Întâiul meu cuvânt de pionier, Puf de păpădie și nu numai.
1. Cât timp a durat până să începeți să ilustrați cărți pentru copii? Ce a declanșat momentul?
Drumul meu spre ilustrația de carte a pornit de la artele decorative din liceu, secția pictură în facultate, studioul de animație unde am învățat crearea de personaj și storyboard-ul. În tot acest parcurs mi-am dorit să spun povești în imagini, iar ilustrația de carte mi-a dat această oportunitate.
2. De unde vă vin ideile, inspirația?
Mereu pornesc de la text, atunci când ilustrez textele altor scriitori. Pentru poveștile mele, pornesc de la imagine spre text, cu personajele, situațiile dintre personaje și încet se înfiripă povestea.
Pentru textele clasice pe care le ilustrez încerc să înțeleg epoca din care vine textul, fac studii de costum, obiecte, tipologii, încercând să fiu cât mai aproape de viziunea autorului și spiritul epocii sale.
3. Care e ingredientul necesar pentru ca o ilustrație să fie bună?
Sunt multe elemente care fac o ilustrație bună: modul în care completează textul pe care îl însoțește, claritatea imaginii și ușurința cu care comunică mesajul textului, sinceritatea.
4. Care e unul dintre lucrurile pe care le-ați învățat din ilustrarea de cărți?
Cred că bagajul vizual pe care îl purtăm poate fi îmbogățit cu fiecare nouă lectură. Cu cât mai diverse sunt expunerile vizuale, cu atât mai bogat va fi bagajul fiecăruia.
5. Ce urmează să (mai) ilustrați?
Sunt multe proiecte aproape de final ce sper să se așeze cât mai curând între coperte. Continui colecția Apolodor Explorator, seria autorilor clasici ilustrați și sper să găsesc răgaz pentru continuarea lui Vreau să fiu invizibil.
6. Ce vă place să faceți când nu ilustrați?
Îmi place să beau cafea, să desenez trecători, copaci, colțuri de clădiri, să combin creioane colorate cu acuarelă și carioci, să testez materiale noi, să ascult mai mult teatru radiofonic.
7. La ce folosesc cititul și desenul? La ce v-au folosit și la ce vă folosesc?
Pentru mine cititul și desenul au sensuri diferite – în citit mă pierd și descopăr, iar în desen mă scot la iveală, mă exprim. Deci cititul merge spre interior, iar desenul vine spre exterior.
8. Ce cărți ați reciti din perioada copilăriei?
Nu m-am oprit din a citi literatură pentru copii și descopăr lucruri la care nu am avut acces în copilărie. I-am citit fiului nostru cărți din copilăria mea, iar experiența este fabuloasă pentru că o poveste bună capătă noi dimensiuni odată cu trecerea timpului.
9. Care e cel mai frumos aspect al carierei de ilustrator de carte?
Ilustrația de carte te obligă să faci ceva diferit pentru fiecare proiect. Diversitatea, cred că acesta este aspectul care mă bucură cel mai mult în munca mea.
10. Un sfat pentru tinerii scriitori și desenatori.
Exercițiul și repetiția sunt esențiale în munca noastră, plus ochii larg deschiși către lume și cărți.
*Imaginile fac parte din arhiva personală a autorului.