Născută în 1980, Olina Ortiz a absolvit Facultatea de Psihologie și Științele Educației din București, iar în prezent ne bucură cu cele peste 40 de cărți pentru copii publicate. Olina Ortiz nu este numele ei real, ci este doar un pseudonim folosit de autoare pentru a-și păstra anonimatul, parte din personalitatea sa literară fiind alegerea de a nu apărea niciodată în public.
Olina Ortiz a început să scrie când avea nouă sau zece ani, însă debutul ei ca autor de cărți pentru copii a avut loc mulți ani mai târziu, în 2021, la editura Univers, când a început și colaborarea cu Oana Moraru, formator și consilier educațional, care oferă idei de activități și nu numai pornind de la poveștile sale.
Printre cele mai cunoscute povești ale Olinei Ortiz amintim: Ai voie, Naivoie!, Aivoie, Naivoie și Prințul de Bunăvoie, Bolboroc își caută un prieten adevărat, Cu ariciul la tuns, Cum a salvat Booky Gramatozaurul cărțile pentru copii, De ce n-asculți, urechi-cu-câlți?, De ce-l iartă Irinel pe Bully, Emozaurul Thrilly și contesa Furiossa, Grozișor și Bruno filmează pentru Școala de Monstruozitate și Melozaurul și Regele Măgar.
1. Cât timp a durat până să începeți să scrieți cărți? Ce a declanșat momentul?
Îmi plăcea să scriu povești de când eram copil. Doar că atunci nu le publicam. Mi-e greu să spun ce a declanșat asta, presupun că aveam o relație specială cu literele și cuvintele și-mi doream să trăiesc prin ele. Scriam destul de mult, și povești scurte, și poezii, ba chiar am început și un roman pe la optsprezece ani. Ele au rămas doar manuscrise. Pe urmă, m-am îndepărtat oarecum de literatură și m-am îndreptat mai mult spre științe, însă n-am încetat să visez și asta cred că a dus la o acumulare de povești nescrise.
2. De unde vă vin ideile, inspirația?
Din natură, aș îndrăzni să spun, natura fiind o parte a noastră, a tuturor. Copilul din mine mă inspiră. Curiozitatea lui, libertatea lui deplină, atunci când reușesc să domine acreala inevitabilă a adultului, reușesc să se transforme în povești.
3. Care e ingredientul necesar pentru ca o poveste să fie bună?
O poveste bună are o intrigă, o tensiune, una reală, nu fabricată. E ceva ce există deja în noi, dorința de a rezolva contrariile, contradicțiile, de a le organiza. O poveste bună vine să întâmpine această dorință, încă din copilărie. De aceea cred că orice copil rezonează cu poveștile în care se confruntă binele și răul, frumosul și urâtul. Nu categoriile în sine ne fascinează, ci felul în care tensiunea dintre ele construiește viața însăși.
4. Care e unul dintre lucrurile pe care le-ați învățat din scrierea de cărți?
Am învățat să scrisul e o eliberare a sinelui. Cu cât autorul e mai liber, cu atât cititorul se simte mai liber. Prin povești dăruiești libertate, dar doar dacă scrisul nu e căznit, nu e ceva căutat. Trebuie să te lași dusă de curent, cum zmeul se lasă purtat de vânt. Cred că acesta e darul cel mai de preț al unui autor pentru cititorii săi: libertatea.
5. Ce urmează să (mai) scrieți?
Nu planific ceva anume. Sigur, încerc să construiesc mai departe seriile care au avut succes (de exemplu, Robo Bobo sau micile povestioare pentru copii până în trei ani). Pentru că, așa cum autorul dăruiește ceva cititorului, și cititorul dăruiește ceva autorului: încrederea. Acesta e, în fond, succesul în publicistică, un dar de încredere pe care cititorii îl fac autorului. Poveștile sunt deja în mine, eu doar le las să iasă, nici eu nu știu unde mă duce asta.
6. Ce vă place să faceți când nu scrieți?
Îmi place să citesc, să observ natura, să mă plimb, să cunosc oamenii, lumea largă și, în primul rând, să mă cunosc pe mine.
7. La ce folosește cititul? La ce v-a folosit și la ce vă folosește?
Cititul te ajută să crești. Cel puțin pe mine, m-a ajutat. Mintea devine mai ageră, chiar și mișcările corpului se coordonează mai bine. Îmi dă o direcție sau, nu știu, poate că nu mi-o dă, dar îmi dă mereu siguranța că am o direcție. Mi se pare că navighez mai ușor prin viață sprijinindu-mă pe lectură. Cititul dă un sens experiențelor mele, atât cele consumate, cât și cele care urmează.
8. Ce cărți ați reciti din perioada copilăriei?
Probabil că Jules Verne. El e un exemplu de imaginație profetică. De fapt, nici nu știm dacă nu cumva poveștile lui au inspirat știința.
9. Care e cel mai frumos aspect al carierei de scriitor?
Darul încrederii de la cititorii mici și mari.
10. Un sfat pentru tinerii scriitori.
Să nu urmeze niciodată sfaturile altora.
*Imagini din arhiva bibliotecii.