„Râul înstelat al cerului”, de Grace Lin

Numele meu este Rendi. Călătoresc incognito, în căruța unui negustor de vinuri, și mă doare îngrozitor tot corpul. Iar sub coviltirul fierbinte aerul este de-a dreptul sufocant. Nu știu unde mă aflu azi, nici unde voi ajunge mâine, știu doar că trebuie să plec, să mă îndepărtez cât mai mult.

Cerul pare copleșit de suferință, iar vântul vuiește îndurerat de câteva săptămâni. Stelele sunt doar palide umbre, iar luna… Hei, dar unde, oare, o fi dispărut luna? Cum este posibil așa ceva?!

Și uite că negustorul nu se înțelege la preț cu hangiul. Că e prea mult, că e prea scump… Hangiul vrea doar o carafă; negustorul vrea să-i vândă o damigeană gang, că nu e orice vin, ci tocmai Vinul Fiului cel Mare…

[…] M-au prins. Negustorul m-a aruncat furios din căruță, credea că sunt un hoț. Hangiului, Jupân Chao, i s-a făcut milă de mine și mi-a spus că aș putea rămâne acolo un timp. Un rândaș, eu să fiu doar o slugă? Nu simt că trebuie să-i fiu recunoscător în vreun fel. Mâine o să plec oricum. Sau, mă rog, zilele acestea. Trebuie doar să vină un alt călător cu o căruță și gata.

Iarba îngălbenită, hanul neîngrijit, căsuțele din piatră în paragină. Pare pustiu aici. Dar unde mă aflu oare? Atâta vreme fără ploaie, fără lună, fără odihnă…

Și uite-o și pe Peiyi, fiica Jupânului Chao, mică și murdară, parcă e un vierme dintr-o piersică pe jumătate mâncată. Și ce tare mă enervează! Tatăl ei își înmoaie un deget în vin și-i scrie wang pe frunte, semnul puterii. Simt furie și invidie în același timp. Tatăl meu nu… În fine, nu are importanță. Este supranumit Magistratul Tigru, dar nu știți motivul, nu-i așa?

Nici Peiyi nu mă vrea aici. Crede că vreau să îi iau locul fratelui ei care a plecat de acasă. Nu știu din ce cauză și nici nu mă interesează. Iar azi este a cincea zi a celei de-a cincea luni, Ziua celor Cinci Otrăvuri, una din cele mai periculoase zile. Mie cine îmi va face semnul puterii pe frunte?

Satul Cerului Senin – înainte Satul Muntelui Nesfârșit, ce mai nume pentru un loc atât de îngrozitor! Și Clătita de Piatră, o întindere stranie și nesfârșită de piatră… cât vezi cu ochii doar stâncă netedă… Cică strămoșul lor a clădit-o, el cu înțelepciunea și puterea lui a pus ditamai muntele pe fugă. Poate, dar ea nu știe ce a făcut strămoșul meu! Și nici n-am să-i spun.

Știți pe cine mi-ar plăcea să cunoașteți? Pe enigmatica doamnă Chang. Este atât de grațioasă, frumoasă ca o regină, cu trăsături parcă sculptate în fildeș și cu ochi negri adânci, sclipind ca niște stele. Iar vorbele ei curg precum mierea, deși nu întotdeauna povestește despre lucruri bune. M-a provocat și pe mine să spun povești, dar eu nu sunt bun la asta! Ce aș putea eu să le spun, fără să-mi dezvălui secretele? Deși… aș face orice să-mi îngrop trecutul, jalea nopții și – mai nou – Satul Cerului Senin.

Așa că… vreți să aflați de ce este atât de periculoasă Ziua celor Cinci Otrăvuri și cum te poți proteja de cele cinci spurcăciuni: șarpe, scorpion, urechelniță, păianjen și broască râioasă? V-ați gândit vreodată că un tigru se poate transforma în om și invers? V-ați întrebat cum ar fi viața pe pământ dacă în fiecare dimineață ar răsări șase sori în loc de unul? Sau cum ați trăi dacă luna ar dispărea de pe firmament, iar oamenii și-ar pierde pacea și liniștea sufletului? Vă puteți imagina cât de importantă poate fi o brățară de jad? Știți care este creatura care a înveselit soarele și cum au învățat să danseze crapii portocalii? Sau cine trăiește în Palatul Soarelui și în Palatul Lunii? Apropo, credeți că există un leac al nemuririi?

Se spune că legendele sunt simple povești, și că ele nu se amestecă niciodată în viața reală a unui om. Veți vedea că nu este deloc așa.

Sunt Rendi și sunt un fugar!

Citiți cartea! Aflați toată povestea! Și apoi veți putea face și voi lampioane de licurici din catifea neagră.

Râul înstelat al cerului, de Grace Lin, ilustrații de Grace Lin, traducere de Alexandra Columban, București: Editura Arthur, 2017

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *