A fost odată o micuță fantomă care arăta altfel decât toate celelalte fantome, adică nu era un cearșaf alb, ci… o păturică. O păturică făcută dintr-o grămadă de petice cusute împreună. Unele fantome râdeau de ea și îi spuneau Peticel. Asta o întrista. În plus, nici nu putea să zboare precum restul fantomelor pentru că păturica atârna greu. O singură dată în an se simțea mai fericită și nu-i mai păsa că e diferită. Se întâmpla în acea noapte misterioasă în care copiii se prefac că sunt fantome și bat la uși pentru a primi bomboane. Da, da, în noaptea de Halloween! Atunci micuța fantomă se strecura printre copii, dar nu foarte aproape, pentru că… dacă nu știați, fantomele se tem de oameni. Dar pentru că, în această noapte nemaipomenită, oamenilor le plac fantomele, micuța fantomă era în siguranță. Pe cât de în siguranță poate fi o păturică moale și călduroasă, într-o noapte de toamnă. Poate că nu-i chiar atât de rău să fii o păturică. Mai ales dacă un copil înfrigurat are nevoie de tine. Vă invităm să descoperiți până la capăt povestea deloc înfricoșătoare a micuței fantome care era o păturică!
„Micuța fantomă care era o păturică”, de Riel Nason și Byron Eggenschwiler
