Dacă nu te-ai aflat niciodată, noaptea târziu, într-o cameră de mansardă care se cutremură sub asediul unei furtuni îngrozitoare, sigur ai citit Vrăjitorul din Oz, deci poți cel puțin să-ți imaginezi. Iar dacă nu doar vremea, ci și toate celelalte din viața ta merg anapoda, atunci… hm, da, atunci e vorba despre mine, Margaret Murry (dar tu poți să-mi zici Meg). N-ai vrea să fii în locul meu, și cum nici eu n-am vrut să fiu în locul meu, am zis să cobor în bucătărie să-mi fac niște cacao, că poate mă liniștesc puțin. Și cine crezi că mă aștepta jos, cu laptele deja încălzit? Fratele meu, Charles, care deși nu a scos niciun cuvânt până la vârsta de patru ani, acum (la doar cinci ani) știe totul despre mine. Poate pătrunde în mintea mea și a mamei, aflând exact ceea ce gândim, iar asta e destul de înspăimântător. Habar nu am cum face asta, nici el nu-mi poate explica, dar, de exemplu, dacă se concentrează intens, poate înțelege și vântul vorbind cu arborii.
Și dacă crezi că ăsta e cel mai ciudat lucru, stai să vezi. Pentru că noaptea asta îngrozitoare marchează începutul unei aventuri terifiante, și da, te invit alături de mine pentru că va fi o experiență unică, o călătorie dincolo de timp și spațiu, al cărei scop este salvarea unei ființe dragi mie, tatăl meu, care este fizician și doctor în științe. A lucrat o vreme în New Mexico, apoi în Florida, la Cape Canaveral, dar nu știu la ce anume lucra, deoarece proiectul său era clasificat drept „strict secret”. Iar acum un an a dispărut, și nimeni nu știe ce s-a întâmplat, nici măcar mama.
Pentru început o să-ți fac cunoștință cu trei doamne amuzante (părerea lui Charles, oare de unde le cunoaște?), care locuiesc în casa veche și dărăpănată de lângă pădurea de ulmi (și despre care se spune că e bântuită), dar ține minte, nimic nu e ce pare a fi.
Doamna Whatsit, scundă, înfofolită din cap până-n picioare, purtând un palton de stofă aspră legat cu un șal roz, iar pe cap o pălărie bărbătească din fetru de sub care ies eșarfe de cașmir viu colorate în tonuri și nuanțe de verde, albastru și roșu, iar pe cea aurie este brodat cuvântul Libertate. Să-ți mai spun că sub cizmele negre din cauciuc poartă o șosetă cu dungi albe și roșii, iar cealaltă are romburi gri și albastre? Ciudată și aiurită, așa pare, dar ce să vezi: știe despre tesseract (dacă vrei și tu să afli ce este, știi ce ai de făcut!). Și nu, n-o întreba pe mama, deoarece n-o să-ți spună. Doamna Who, mică și durdulie, purtând niște ochelari enormi cu lentile extrem de groase, și care vorbește o mulțime de limbi străine, inclusiv latină. Doar că nu sunt vorbele ei, sunt citate. Doamna Which, o adiere ușoară de vânt, o umbră tremurândă în mijlocul unui cerc de lumină. Iar vorbele ei sună de parcă ar veni de undeva din depărtare, ca un ecou.
Sper că ai luat deja o hotărâre, pentru că nu mai e timp de pierdut. Charles tocmai ne-a anunțat că urmează să plecăm, deși nici el nu știe exact unde. Oare de ce a început să bată atât de tare vântul? Și unde a dispărut luna, când nu e niciun nor pe cer? Nu știu ce se întâmplă. Dintr-odată sunt singură. Nicio lumină, niciun sunet, nicio senzație. Nicio mișcare, de fapt nici măcar corp nu mai am, am dispărut în neant.
Nu, Meg, nu ai dispărut, suntem toți alături de tine. Tocmai am ajuns pe Uriel, a treia planetă de la steaua Malak, în spirala nebuloasă Messier 101. Și n-am călătorit cu viteza luminii, de fapt cu nicio viteză, ci cu ajutorul tesseractului. Mai bine zis, facem o buclă în timp.
Și dacă, din nou, crezi că ai aflat totul, nici că te puteai înșela mai tare, deoarece tatăl meu nu se află pe această planetă, ci în spatele acelui întuneric malefic. Acolo trebuie să ajungem și noi. Fantastica noastră călătorie este abia la început!