„Momo”, de Michael Ende

V-ați întrebat vreodată ce este timpul? V-ați întrebat de unde vine sau unde pleacă, dacă puteți să-l atingeți sau să-l opriți în loc? Și dacă este important pentru voi (sau poate nu), îmi puteți spune din ce motive?

Hm, m-am răzgândit, nu-mi răspundeți! Sau, cel puțin, nu încă. Dați-mi voie, dragii mei cititori, să vă invit într-una dintre cele mai extraordinare aventuri pe care le-ați putea trăi vreodată. Căci cum altfel ar putea fi o aventură în care timpul (da-da, chiar el!) joacă un rol esențial? Și apoi mai stăm de vorbă.

Și pentru mine a fost/este/va fi o aventură incitantă, să știți, și a început în noaptea în care un călător ciudat a intrat în compartimentul meu de tren. De ce ciudat? Pentru că, deși la început am crezut că era un bătrân, apoi mi s-a părut că era chiar foarte tânăr. Și, de fapt, nici așa nu prea era. Chiar înainte de a pleca, mi-a mai spus ceva, și anume că pentru el nu e o deosebire prea mare dacă povestea s-a întâmplat sau abia urmează să se întâmple. Voi ce credeți că a vrut să spună cu asta?

A, și mai am o întrebare (sper să nu vă supărați că am atât de multe!) Spuneți-mi, voi aveți habar ce se întâmplă cu timpul oamenilor în zilele noastre? Pentru că, deși muncesc fără oprire pentru a economisi timp, la sfârșitul zilei își dau seama că totul a fost degeaba, n-au timp liber deloc. Oare, cândva, demult, nu era altfel?! Că eu parcă așa îmi aduc aminte.

Da, știu… Sunteți deja curioși, foarte-foarte curioși, nu? Păi atunci, ce mai așteptați? Porniți în aventură alături de Momo – fetița care într-o bună zi a apărut la ruinele unui amfiteatru antic dintr-un oraș mare (nici nu mai contează despre ce fel de oraș este vorba), dar nimeni nu știa cu precizie când sau de unde, de Casiopeea – broasca-țestoasă care poate privi treizeci de minute în viitor, și de maestrul Hora – despre care nu am să vă spun absolut nimic. Ajutați-i să-i învingă pe maleficii domni cenușii și să salveze florile clipelor.

Veniți alături de noi ca să aflați care este neprețuita comoară a unei ființe ce nu are nimic al său, comoară pe care o împărtășește cu toți. Darul ei unic (atât de rar încât pare magic) îi ajută pe copiii și adulții ce o vizitează, fără să fie nevoie să rostească măcar un cuvânt.

Vă dau un pont. După ce terminați de citit, cu siguranță o să știți cum se face că, în timp ce oamenii din jur nu mai au timp deloc, Momo are tot timpul din lume.

Momo sau Strania povestire despre hoții de timp și fetița care le-a înapoiat oamenilor timpul furat, de Michael Ende, cu ilustrațiile autorului, Iași, Polirom, 2017, 302 p.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *