Și-a mai trecut un an. Este Decembrie din nou, iar tu mă aștepți cu nerăbdare, ca de fiecare dată. Știi cine sunt acum, dar îmi cunoști întreaga poveste?
Ai auzit vreodată de copilul găsit (pentru că da, cândva foarte-foarte demult am fost și eu un simplu copil) în măreața și copleșitor de frumoasa pădure Burzee, ai cărei copaci se înalță până la cer? Și care, de sute și sute de ani, adăpostește zâne, knooki, ryli și nimfe? Acolo mi-am petrecut copilăria și adolescența, îngrijit cu multă dragoste de driada Necile. Am devenit astfel primul (dar și ultimul) muritor adoptat vreodată de ființe nemuritoare. S-au învoit la asta atât Ak, Mai Marele Pădurilor, cât și Regina Zurline. Așa am ajuns să cunosc limba sălbăticiunilor și să imit cântecul albinelor, să recit poeziile florilor și să povestesc istoria fiecărei bufnițe din Burzee.
Ak știa că lumea este făcută pentru oameni. Așa că, atunci când am devenit un tânăr voinic, dar cu sufletul curajos și inocent, m-a luat cu el în prima mea călătorie prin văzduhuri. Am străbătut lumea de la un capăt la altul, ținându-mă strâns de brâul lui ca să nu mă vadă muritorii, mulți câtă frunză și iarbă. Și cât de diferiți… După mai multe astfel de miraculoase călătorii, am luat hotărârea să mă dedic grijii pentru copiii oamenilor. Să le aduc zâmbetul pe buze, să încerc să‑i fac fericiți.
Și, uite-așa, dulcea viață în pădurea Burzee a luat sfârșit. Mi-am făcut casă în locul unde mi-au zâmbit primele margarete, acolo unde vântul se juca prin pletele mele, iar pârâiașul cel vesel se amuza sărind peste pietricele. Mulți ani au trecut din ziua aceea, dar căminul meu se află tot acolo. În minunata Vale a Râsetelor, într-un castel imens, cu încăperi fără de număr. N-am să‑ți spun cine mai locuiește acolo împreună cu mine, nici cu ce ne ocupăm timpul. Pentru asta va trebui, neapărat, să citești cartea! Dar să știi că suntem ocupați din zori de zi și până seara târziu, iar acest lucru ne face tare fericiți.
Și, poate, mai vrei să afli ce s-a întâmplat în noaptea în care l-am întâlnit pe Moș Gerilă care se distra înghețând nasurile și urechile copiilor. Sau cum am făcut primele jucării și cine le-a colorat. Voi toți aveți propriile voastre obiceiuri în familie, dar n-ai vrea să știi cum a fost petrecut primul Ajun din lume, cum au fost agățați lângă horn primii ciorăpei sau unde locuiau copiii care au primit primul brăduț de Crăciun?
Citiți pe îndelete cartea, dragii mei! Aflați și povestiți mai departe despre toate aventurile prin care a trecut Copilul Pădurii de ieri, Moșul de azi. Pentru că da, încă mai am parte de aventuri palpitante. Mi-a fost dat să port Mantia Nemuririi, ca răsplată pentru dragostea și grija față de voi!
P.S. N-aș vrea să te superi, dar am o mică întrebare pentru tine: știi cum se numește una dintre cele mai cunoscute cărți scrise de Frank Baum? Ai citit-o?
Viața și aventurile lui Moș Crăciun, de Frank L. Baum, București, Univers, 2008, 107 p.