Dragi copii, vă prezentăm o personalitate de excepție, unul dintre cei mai mari artiști ai secolului XX, ale cărei opere de artă se află expuse în muzee celebre din lume! Deși era considerat el însuși un mister, acest artist declara cu simplitate: „Nu căutați formule ascunse sau mistere. Eu vă ofer bucuria pură. Priviți sculpturile mele până când le veți vedea cu adevărat. Cei mai aproape de Dumnezeu le-au văzut.”
Copii, eu sunt de-al vostru, român ca și voi, dar plecat din tinerețe pe meleaguri străine! Mi-ar fi bucurat inima nespus, dacă operele mele de artă ar fi aparținut patrimoniului țării mele dragi, România, dar, așa a fost să fie… ele au intrat în posesia țării mele adoptive, Franța.
Ce spuneți, dragii mei, așa că, isteți și perspicace cum sunteți, deja ați ghicit cine sunt eu?
Știați că… ?
- dorința mea de a explora necunoscutul s-a manifestat încă de mic, prin „plecările” mele de acasă la 7, 8 și 11 ani?
- la 12 ani am fugit pentru ultima dată „în lume” și, de atunci, nu am mai revăzut niciodată satul meu natal, Hobița?
- prima mea sculptură a reprezentat corpul omenesc și a fost folosită pentru studierea musculaturii umane, datorită preciziei detaliilor?
- la 28 de ani am ajuns pentru prima dată la Paris, străbătând o mare parte din drum pe jos, din cauza lipsei banilor?
- inițial, creațiile mele, nu au fost apreciate de ceilalți artiști, deoarece viziunea mea era originală și stilul propriu nemaiîntâlnit în sculptură?
- cei care mi-au înțeles stilul și au sesizat marele potențial al sculpturilor mele au fost americanii?
- la vama americană, sculptura mea Măiastra a fost considerată o piesă industrială și taxată ca atare, conform legilor americane?
- odată cu trecerea anilor, creațiile mele au devenit tot mai valoroase, iar eu tot mai faimos?
- am fost un om sociabil și am avut mulți prieteni, mi-a plăcut muzica, am cântat la chitară și la vioară?
- am creat un monument dedicat eroilor români căzuți în primul Război Mondial, denumit Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu și care cuprinde 3 piese: Coloana Infinitului, Poarta Sărutului și Masa Tăcerii?
- unele dintre sculpturile mele au denumiri care multora li se par ciudate: Broasca țestoasă zburătoare, Pasărea în spațiu, Cumințenia pământului, Negresa albă, Țestoasa care umblă?
- după al Doilea Război Mondial, m-am retras în atelierul meu din centrul Parisului, trăind într-o deplină singurătate?
- aveam obiceiul de a repara sau curăța eu însumi hornul sau acoperișul, de a-mi croi singur un rând de haine sau chiar de a tăia lespezi de mormânt?
- lucram toată ziua, eram foarte organizat și uneori, procesul de facere și refacere a unor opere de-ale mele dura zeci și zeci de ani?
- nu m-am căsătorit niciodată, deoarece eram îndrăgostit de arta mea și am trăit până la vârsta de 81 de ani, regretând că nu am fost înmormântat în pământ românesc, alături de cea mai dragă ființă de pe lume, mama mea?
Ați ghicit cine sunt eu? Iată răspunsul.
Surse:
Carte de inimă pentru Brâncuși, de Nina Stănculescu, București, Albatros, 1976, 263 p.
Constantin Brâncuși, de Eric Shanes, New York, Abbeville Press, 1989, 128 p.