Interviu cu un scriitor de cărți pentru copii… Carmen Tiderle

Membră a Asociației Scriitorilor pentru copii și adolescenți DE BASM, Carmen Tiderle este „poetă șefă la Direcția de Rime Șmechere pentru Copii și nu Numai, copywriter-iță și mama lui Dor și a lui Ro”, așa cum este prezentată pe pagina asociației: https://debasm.ro/scriitori-de-basm/.

Începând din 2014, când, după 20 de ani de publicitate, începe să scrie poezie, Carmen Tiderle ne invită pe toți, copii și adulți deopotrivă, În orașul Bucurville. Vă întrebați ce putem face acolo? Acolo avem voie să facem totul Pe dos, putem afla Cine a pus piper în mare, ne putem face Selfie cu elfii, putem urca pe Marele acoperiș și, de ce nu, putem vizita Fabrica de lipici! Și mai putem face ceva ce nu putem face nicăieri altundeva: o Trecere pentru pitoni putem traversa!

Poeziile lui Carmen Tiderle fac deliciul copiilor de toate vârstele, mai ales atunci când sunt citite de autoarea însăși, așa cum o face deseori în cadrul evenimentelor publice. Rimele ei haioase le arată copiilor de azi că cititul poate fi distractiv și cărțile pot fi pe gustul lor. Încercați și voi!

  1. Cât timp a durat până să începeți să scrieți cărți? Ce a declanșat momentul?

M-am apucat târziu, acum 7 ani, dar am recuperat între timp, căci am publicat o carte (și ceva) în fiecare an. Sunt la a noua colecție de poezii acum, e aproape finală și de-abia aștept s-o dau la desenat. Îmi amintesc perfect momentul în care am scris prima poezie. Copiii mei aveau câțiva ani, iar eu reciteam pentru ei cărțile copilăriei mele. Uitându-mă la ele prin ochii lor, cumva nu mi s-au mai părut chiar interesante. Erau prăfuite și plictisitoare. Și mi-a trecut prin cap ideea asta: că oamenii mici au nu doar nevoia, ci chiar dreptul să citească literatură scrisă special pentru ei, în limba pe care o vorbesc ei acum, cu idei, întâmplări, personaje actuale, nu de-acum zeci sau sute de ani. Așa am scris-o pe prima. De ce o poezie și nu o poveste? Pe de-o parte, mi se potrivea mie mai bine, căci îmi dădea voie sa mă joc mai mult cu cuvintele, să transmit o idee în puține cuvinte, să fiu amuzantă. (Făcusem deja toate astea fiind ani de zile copywriter în publicitate.) Și pe de alta, eram convinsă și încă sunt că textele cu rimă și mai ales cu ritm sunt foarte potrivite pentru primii pași ai viitorilor cititori de orice fel de literatură.

  1. De unde vă vin ideile, inspirația?

Din curiozitate, din căutare, observare atentă, experiență, călătorii, joacă, lecturi, muncă. Ideile mai și vin, dar de cele mai multe ori te duci tu la ele. Sau mai degrabă le cauți până dai de vreuna. Și ce bucurie când o întâlnești!

  1. Care e ingredientul necesar pentru ca o poveste/poezie să fie bună?

O să mă refer doar la poezie. Și da, nu orice are rimă e poezie pentru copii. Trebuie să te surprindă ideea, să zici “ha, nu m-aș fi gândit la asta, dar ce cool!” Să aibă layere de înțelegere. Să poată fi apreciată și de un puști de 5 ani, dar și de un adult. Să nu comunice tot, ci să-l lase pe cititor să-și imagineze, să umple golurile. (Spunea cineva că poezia pentru copii n-are răspunsuri, ci întrebări.) S-o poți cânta. Sau s-o poți povesti. Să nu fie un clișeu. Să-ți trezească o emoție. Să râzi în hohote, de ce nu? Să te inspire să gândești.

  1. Care e unul dintre lucrurile pe care le-ați învățat din scrierea de cărți?

Că nu poți scrie pentru copii dacă ești nefericit.

  1. Ce urmează să (mai) scrieți?

Cum ziceam, pregătesc încă o colecție de poezii, multe dintre ele limerick-uri, adică poeme cu forma fixă (rimă aabba), de obicei amuzante. Dar și alte poezii, cum ar fi revizitarea unor povești ca „Prostia omenească” sau „Miorița”. Miorița horror. 🙂 Apoi, am în lucru un BD cu un supererou eco pentru copiii de grădi și niște povești scurte, pentru un auxiliar de română pentru clasa pregătitoare.

Erau odat’ doi lupi în Huși

Care sunau mereu la uși

Și întrebau: „Vorbeați de lup?”

Și dacă li se spunea „Nup!”,

Plecau, normal, dar prost dispuși.

  1. Ce vă place să faceți când nu scrieți?

Să fac curat, să grădinăresc. Serios! E minunat să faci și lucruri care nu cer cine știe ce concentrare, plus că trebuie. Să petrec timp cu copiii mei adolescenți (care nu mai au chef să-și petreacă timpul cu mine). Să călătoresc, citesc, de-astea.

  1. La ce folosește cititul? La ce v-a folosit și la ce vă folosește?

La a fi mai deștept. Și implicit, mai deschis, mai interesant, mai liber. Și cred că și la a fi mai fericit.

  1. Ce cărți ați reciti din perioada copilăriei?

Îi recitesc pe Marin Sorescu, pe Nina Cassian. Fabulele lui La Fontaine…

  1. Care e cel mai frumos aspect al carierei de scriitor?

Cel mai, cel mai? Când îți vine o idee!

  1. Un sfat pentru tinerii scriitori.

Oh, parcă n-aș îndrăzni să dau sfaturi. Dar dacă insistați, iată: Îndrăzniți! 🙂

 

*Imagini din arhiva personală a autoarei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *