„Magee, zis Maniacul”, de Jerry Spinelly

Atunci când destinul – un accident stupid provocat de un vatman beat – îi răpește șansa unei copilării normale alături de părinții săi, la doar trei ani, Jeffrey este obligat să trăiască alături de doi oameni triști și crispați, unchiul Dan și mătușa Dot, care se urau atât de mult unul pe celălalt, încât nici măcar nu-și mai vorbeau. În casa lor totul era în dublu exemplar: două băi, două televizoare, două prăjitoare de pâine, ba chiar și două frigidere.

Cel mai probabil ar fi preferat să fie și doi Jeffrey, dacă acest lucru ar fi fost posibil. Dar nu era, așa că, dacă sărmanul băiat lua cina cu mătușa sa luni, atunci în ziua următoare, cina cu unchiul. Și tot așa, zi de zi, timp de opt ani, petrecuți într-o liniște bolnavă și fără a avea cea mai mică bucurie. Până când, în timpul seratei de primăvară de la școală, în timp ce corul cânta Vorbiți cu animalele, Jeffrey răbufnește şi le strigă disperat unchiului şi mătuşii să vorbească unul cu celălalt. După care o ia la fugă, începând o cursă nebunească ce va dura un an de zile (cunoscut și sub numele de anul pierdut, deoarece nimeni nu știe ce s-a întâmplat în acea perioadă de timp). Jeffrey va continua să alerge fără oprire, depărtându-se de familia în care ajunsese (și care, de fapt, nici nu se prea putea chema familie) și căutându-și un cămin adevărat, un loc de care să aparțină.

De ce s-a oprit Jeffrey tocmai în Two Mills, un orăşel puternic divizat din cauza rasismului, la peste 300 de kilometri de casa unde a locuit, nu se știe. Existau, în schimb, o mulțime de teorii.

Prima persoană pe care o întâlnește este Amanda Beale, o fetiţă de culoare, ce iubea atât de mult cărţile, încât în fiecare dimineaţă le ducea cu ea la şcoală, într-un geamantan, pentru a le salva din mâinile fraţilor mai mici. Crezând că şi ea fugise de acasă, o salută şi intră în vorbă cu ea. Deşi bănuitoare (ce să caute un băiat alb în West End?), dar având o fire prietenoasă, îi răspunde, ba chiar mai mult, îi împrumută o carte.

În aceeași zi, Jefrrey apare pe terenul de sport al liceului, la un meci de fotbal american, unde după o cursă nebunească, interceptează mingea şi o pasează înapoi celui care a aruncat-o (vedeta echipei), în tot acest timp având o carte în mână. A doua apariție are loc într-o curte de care se fereau toți copiii, adevărat cimitir de mingi de tenis, de baseball și de fotbal, de aeromodele sau bumeranguri eșuate, când Jeffrey ajută un copil în criză de epilepsie, după care se așază liniștit pe trepte și începe să citească.

Așa începe legenda lui Jeffrey Lionel Magee, băiatul cu picioare magice, care la unsprezece ani nu mai avea nici familie, nici adresă. Dacă vrei să afli cum reușește el să schimbe vieţile oamenilor din oraș, de ce i s-a spus Maniacul și care este ingredientul secret al unei familii adevărate, citește cartea!

Magee, zis Maniacul, de Jerry Spinelly, București, Arthur, 2014, 207 p.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *