„Imaginar‟, de A. F. Harrold

Îmi plac la nebunie schimbările!

Îmi place felul în care totul se trezește la viață atunci când ea intră într-o cameră. Prietena mea cu minte scânteietoare care face ca lumea să devină scânteietoare. Iar eu, Rudger, am locul meu în această lume minunată, deoarece Amanda este prietena mea cea mai bună, iar ea este prietenă bună cu imaginația. Pentru că eu, trebuie să mărturisesc, oricât m-aș concentra, nu am suficientă imaginație… nici măcar pentru mine.

... Și totul mergea perfect. Într-o zi exploram un complex de peșteri adânci și întunecoase, cu pereții mirosind a igrasie și a lilieci… Cum unde? Sub scara principală, normal. Altădată ne-am construit o ascunzătoare care era, pe rând, o navă spațială care ateriza pe o planetă foarte îndepărtată, sau o nacelă a unui enorm balon cu aer cald care ne ducea deasupra junglei umede din America de Sud, sau un iglu din deșertul înghețat de la Polul Nord; iar pisica Amandei era când tigru, când extraterestru, ba chiar un dinozaur care trebuia vânat.

Cum am ajuns noi să fim prieteni? Nu prea știu, dar după cum mi-a spus Zindan, cel mai probabil ea m-a inventat ca răspuns la o întrebare la care nu a primit răspuns.

Cât de importantă este Amanda pentru mine? Păi să știți că unul dintre cele mai triste lucruri din lume este să fii al nimănui! Asta se întâmplă atunci când copiii adevărați încep să uite de tine.

Hei, voi ați citit Cronicile din Narnia? Acolo, într-o cameră cu desăvârșire goală, asta bineînțeles dacă nu puneai la socoteală albăstreaua ofilită de pe pervaz, exista un dulap masiv cu oglindă pe ușa enormă. O ușă care, spre mirarea fetei, nu era încuiată, deci merita să vezi ce găsești înăuntru. Un rând de haine, mai ales din cele lungi, de blană, apoi încă un rând de haine. Dar ce beznă era în dulap! Și ce uriaș era dulapul, parcă nu se mai termina.

Ceva o înțepa pe Lucy (așa o chema pe fetița din dulap), așa că atunci când și-a ridicat privirea a văzut o lumină îndepărtată care strălucea slab, lumina unui felinar aflat în mijlocul unei păduri de brad, în timp ce zăpada cădea rece din înaltul cerului. În spatele ei se afla camera pustie, iar afară era zi. În față era noapte și frig, dar știind că se putea întoarce oricând (doar lăsase deschisă ușa dulapului) a pornit curajoasă spre lumea minunată care se cerea cercetată.

Eu sunt Amanda, iar dulapul meu nu duce spre nicăieri, e un dulap obișnuit, și nici măcar nu e mare. Într-o seară mi-am pus (a se citi azvârlit) haina în dulap, apoi am pus (îndesat) și pantofii, fiindcă vă dați seama, dacă nu te dezbraci de hainele ude leoarcă sau de pantofi, riști să faci pneumonie. În plus, voiam să-i ascund de mama, căci în casa noastră e o regulă: ne descălțăm pe hol, indiferent dacă afară plouă sau e soare.

Deși, dacă mă gândesc mai bine… nu cred că există multe dulapuri așa cum e al meu. Pentru că haina mea nu era agățată de un umeraș, ci o ținea un băiețel care zâmbea speriat. Cred că nici el nu se aștepta să apară fix în camera și dulapul meu. Dar cel mai ciudat și mai ciudat lucru era acela că mama mea – PROPRIA MEA MAMĂ – nu-l vedea. În schimb, haina din care picura apa… pe aia a putut s-o vadă.

Ne-am plăcut din primul moment, eu și Rudger, evident, așa că am devenit cei mai buni prieteni. Atunci când l-am dus la școală și nici unul dintre colegii mei nu l-au putut vedea, mi-a fost clar că el era doar prietenul meu.

Și totul mergea perfect!!! Până într-o zi… când un personaj misterios însoțit de o fetiță cam ciudată, și cam tristă, îmbrăcată în uniformă școlară, a bătut la ușa noastră. Nu prea înțelegeam de ce. Pentru că atunci când mama a venit la ușă, ei i-a spus că de fapt face un sondaj.

Dacă vreți să aflați de ce ținea morțiș îngrozitorul domn Bunting să-l găsească pe Rudger și cum de îl putea vedea; dacă vreți să știți ce este Agenția, acel loc minunat în care te poți adăposti într-o zi ploioasă și în care ajung (cu un pic de ajutor) prietenii care încep să dispară, veniți la bibliotecă pentru a împrumuta cartea care vă va spune povestea noastră!

Semnat:

Amanda & Rutger/ Veronica, Lizzie & Fridge, Fulg-de-Nea & Ursul de Plush, Emily & Zinzan

Imaginar, de A. F. Harrold, ilustrații realizate de Emily Gravet, traducere de Iulia Arsintescu, București: Editura Arthur, 2016.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *