De ce au clădirile paratrăsnet?

În zilele noastre avem curent electric aproape peste tot, şi îl folosim la tot felul de lucruri, deseori cu o simplă apăsare de buton (la iluminat, la aparatele din casă, la motoarele unor maşini sau trenuri). Dar nu a fost aşa dintotdeauna. Acum vreo 300 de ani, cu mult înainte ca electricitatea să ajungă prin fire în casele noastre, ce se ştia despre electricitate era că dacă frecai anumite materiale, cum ar fi sticla, apăreau scântei însoţite de mici pârâituri, şi că aceste materiale puteau atrage obiecte uşoare cum ar fi praful, bucăţele de hârtie sau fire de păr.

Printre primii care au studiat natura acestei forme de energie, pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, a fost Benjamin Franklin. El a dovedit, de exemplu, că fulgerele sunt electricitate, înălţând un zmeu cu vârf de metal până în apropierea unui nor de furtună şi „capturând” cu el un fulger al cărui curent electric l-a colectat în nişte borcane prin al căror dop trecea un fir de sârmă. Şi tot lui i-a venit ideea să protejeze clădirile de loviturile directe de fulger, care provocau incendierea acestora, fixând pe acoperiş o bară verticală din metal, care să atragă fulgerul şi să-l dirijeze să se scurgă în pământ.

Cum şi la ce era utilizată electricitatea pe vremea lui Benjamin Franklin, de ce a recurs el la un zmeu şi cum şi l-a construit puteţi afla din cartea „Miracolul electricităţii”, de Beverly Birch.

Miracolul electricității: povestea lui Benjamin Franklin, Bucureşti, Editura Prut, 2008.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *