„Momo”, de Michael Ende

V-ați întrebat vreodată ce este timpul? V-ați întrebat de unde vine sau unde pleacă, dacă puteți să-l atingeți sau să-l opriți în loc? Și dacă este important pentru voi (sau poate nu), îmi puteți spune din ce motive?

Hm, m-am răzgândit, nu-mi răspundeți! Sau, cel puțin, nu încă. Dați-mi voie, dragii mei cititori, să vă invit într-una dintre cele mai extraordinare aventuri pe care le-ați putea trăi vreodată. Căci cum altfel ar putea fi o aventură în care timpul (da-da, chiar el!) joacă un rol esențial? Și apoi mai stăm de vorbă.

Continue reading “„Momo”, de Michael Ende”

„Viața și aventurile lui Moș Crăciun”, de Frank L. Baum

Și-a mai trecut un an. Este Decembrie din nou, iar tu mă aștepți cu nerăbdare, ca de fiecare dată. Știi cine sunt acum, dar îmi cunoști întreaga poveste?

Ai auzit vreodată de copilul găsit (pentru că da, cândva foarte-foarte demult am fost și eu un simplu copil) în măreața și copleșitor de frumoasa pădure Burzee, ai cărei copaci se înalță până la cer? Și care, de sute și sute de ani, adăpostește zâne, knooki, ryli și nimfe? Acolo mi-am petrecut copilăria și adolescența, îngrijit cu multă dragoste de driada Necile. Am devenit astfel primul (dar și ultimul) muritor adoptat vreodată de ființe nemuritoare. S-au învoit la asta atât Ak, Mai Marele Pădurilor, cât și Regina Zurline. Așa am ajuns să cunosc limba sălbăticiunilor și să imit cântecul albinelor, să recit poeziile florilor și să povestesc istoria fiecărei bufnițe din Burzee. Continue reading “„Viața și aventurile lui Moș Crăciun”, de Frank L. Baum”

„Frații Willoughby”, de Lois Lowry

Dacă te aștepți să te invit la lectură, nici că te puteai înșela mai tare. Ce spui? Ai văzut deja coperta și ți se pare interesantă? Nici vorbă, nu e nimic interesant aici. Hei, nu auzi? Nu deschide cartea! Ce mai vrei să știi, n-ai văzut în titlu? E vorba despre noi, familia Willoughby. O familie de modă veche, cum s-ar zice. Locuim într-o casă îngustă și lunguiață dintr-un oraș ca oricare altul și facem toate lucrurile pe care le fac copiii din poveștile de demult. Probabil că faci parte dintr-o familie modernă, așa că de ce ai vrea să știi cum trăim noi? Dacă, de exemplu, avem televizor, calculator sau telefon mobil. Oricum, asta e tot ce îți spun, mai ales că sunt sigur că nu ai tu timp pentru aventurile noastre. Deci, clar nu are niciun sens să începi să citești! Continue reading “„Frații Willoughby”, de Lois Lowry”

„Castelul de la malul mării”, de Lucy Strange

Se spune că, odată demult, patru bărbați au ieșit pe mare cu Aurora, vasul lor de pescuit, dar nu s-au mai întors. Atunci când fiicele lor și-au dat seama că ceața deasă îi ținea prizonieri în larg, ele au urcat până în vârful stâncii pentru a aprinde focul de semnalizare care s-o ajute pe rătăcitoarea Aurora să găsească drumul spre casă. Și au făcut asta în fiecare noapte până când, după mai multe zile, sătenii au încetat să spere, fiind siguri că Wyrm le înghițise barca. Dar fetele nu s-au dat bătute, au urcat din nou la stâncă și i-au cântat mării cel mai frumos și mai trist cântec. Și au continuat să cânte până ce s-a ridicat ceața. Wyrm cea flămândă s-a înduplecat și a adus barca la țărm, dar și-a cerut ofranda promisă, astfel că cele patru fete au devenit stane de piatră. Fiicele de piatră din Dover, cum au fost ele denumite, stau pe culme și veghează în permanență asupra celor ce navighează prin apele periculoase.

Continue reading “„Castelul de la malul mării”, de Lucy Strange”

„Prietenul din viitor”, de Camille DeAngelis

Salut, sunt Alec, am doisprezece ani și, împreună cu mama mea, tocmai ne-am mutat într-o casă nouă, calmă și tăcută, dar cu personalitate. Agentul imobiliar ne-a spus că a fost construită de o persoană faimoasă și că oamenii care au stat aici au trăit vieți interesante și au fost fericiți (dar ce nu spun agenții pentru a face o vânzare?!). Casa nouă-veche (având în vedere că are peste o sută de ani), cu siguranță, ascunde multe secrete, așa că abia aștept s-o explorez. Uite, construit în peretele camerei de oaspeți am găsit un mic spațiu de depozitare, dar e încuiat, și nu găsesc cheia nicăieri. Mama – ocupată cu reparațile casei și cu serviciul – nu pare foarte interesată de asta; ba chiar mai mult, crede că sufăr de prea multă imaginație.

Deci, dacă și tu ești curios, mă găsești pe Strada Sparrow la numărul 444. Continue reading “„Prietenul din viitor”, de Camille DeAngelis”

„Castelul din pod”, de Elizabeth Winthrop

Hei, cititorule, te-ai jucat vreodată cu figurine miniaturale, dorindu-ți să intri cu adevărat în aventură împreună cu ele? Atunci, bine ai venit în povestea mea! Pentru că o figurină din plastic nu e niciodată doar o simplă figurină. De cele mai multe ori este jucăria preferată a cuiva și, aproape întotdeauna, este magică. Iar dacă ai citit deja Indianul din dulap, înseamnă că îl cunoști pe Pui-de-Taur și pe prietenul său, Omri, deci știi că ceea ce-ți spun este adevărat. Continue reading “„Castelul din pod”, de Elizabeth Winthrop”

„Povestea secretă a lui Tom Inimă-Curată, băiatul aventurier”, de Ian Beck

Salut! Eu sunt Tom, am doisprezece ani și tare-tare mult aș vrea să te invit  să pornești alături de mine în această aventură. Vei întâlni personaje din cele mai cunoscute basme citite de tine: Albă-ca-Zăpada, Cenușăreasa, Zinnia (din Povestea Prinţului Broască), Frumoasa din Pădurea Adormită, Rapunzel, Jack şi vrejul de fasole și încă multe altele. Nu, nu-mi spune că tu de mult ai trecut de vârsta poveștilor. Te rog, nu te lăsa păcălit, deoarece în această călătorie palpitantă și plină de neprevăzut nimic nu e ceea ce pare. Crezi că știi ce urmează, dar pe parcurs îți vei da seama că nu este așa. Eu sunt un fel de Prâslea cel Voinic, iar tu vei fi prietenul meu cel mai bun, care mă va ajuta să-mi înving teama ori de câte ori va fi nevoie. Continue reading “„Povestea secretă a lui Tom Inimă-Curată, băiatul aventurier”, de Ian Beck”

„Numără stelele”, de Lois Lowry

Nu-i așa că, de cele mai multe ori, pasiunea pentru lectură te face să vrei să intri în poveste, să fii tu personajul principal al cărții pe care o citești? Știu asta pentru că și mie mi se întâmplă exact același lucru. Și, probabil, la fel ca mine, îți pui și tu aceleași întrebări: Eu ce aș fi făcut în locul lui? Care ar fi fost alegerea mea? Vrei să faci ceea ce trebuie, dar ai curajul necesar? Ai început să-ți dai seama că în lumea în care ai intrat, acest lucru nu e întotdeauna ușor de făcut, ci dimpotrivă, dificil sau chiar periculos? Continue reading “„Numără stelele”, de Lois Lowry”

„Magee, zis Maniacul”, de Jerry Spinelly

Atunci când destinul – un accident stupid provocat de un vatman beat – îi răpește șansa unei copilării normale alături de părinții săi, la doar trei ani, Jeffrey este obligat să trăiască alături de doi oameni triști și crispați, unchiul Dan și mătușa Dot, care se urau atât de mult unul pe celălalt, încât nici măcar nu-și mai vorbeau. În casa lor totul era în dublu exemplar: două băi, două televizoare, două prăjitoare de pâine, ba chiar și două frigidere.

Cel mai probabil ar fi preferat să fie și doi Jeffrey, dacă acest lucru ar fi fost posibil. Dar nu era, așa că, dacă sărmanul băiat lua cina cu mătușa sa luni, atunci în ziua următoare, cina cu unchiul. Și tot așa, zi de zi, timp de opt ani, petrecuți într-o liniște bolnavă și fără a avea cea mai mică bucurie. Până când, în timpul seratei de primăvară de la școală, în timp ce corul cânta Vorbiți cu animalele, Jeffrey răbufnește şi le strigă disperat unchiului şi mătuşii să vorbească unul cu celălalt. După care o ia la fugă, începând o cursă nebunească ce va dura un an de zile (cunoscut și sub numele de anul pierdut, deoarece nimeni nu știe ce s-a întâmplat în acea perioadă de timp). Jeffrey va continua să alerge fără oprire, depărtându-se de familia în care ajunsese (și care, de fapt, nici nu se prea putea chema familie) și căutându-și un cămin adevărat, un loc de care să aparțină. Continue reading “„Magee, zis Maniacul”, de Jerry Spinelly”

„Tobie Lolness”, volumul I: „Viața la înălțime”, de Timothée de Fombelle

Sunt Tobie Lolness și am treisprezece ani. Trăiesc pe Creste și viața noastră e minunată. Mama mea m-a învățat să citesc de la trei ani, spunându-mi că vorbele sunt asemeni unor luptători din umbră. Dacă ne împrietenim devenim prieteni pe viață. Ele, cuvintele, m-au salvat de singurătate și de plictiseală.

Tatăl meu se numește Sim Lolness și este cel mai mare savant din Lumea Copacului, un om bun, generos și drept, admirat de toată lumea. Și foarte înalt, măsurând aproape doi milimetri. Cunoaște toate tainele copacului și nu ar face nimic să-l primejduiască, în fond, el reprezintă lumea în care trăim, și singura, de altfel, pe care o cunoaștem. Continue reading “„Tobie Lolness”, volumul I: „Viața la înălțime”, de Timothée de Fombelle”