Sunt sigură că ai văzut la viața ta o mulțime de copaci, de toate felurile, dar, oare, ai întâlnit și un copac al minciunilor? Sunt sigură că nu! Așa că, da, uite încă o carte absolut excepțională, pe care trebuie neapărat s-o citești!

O să mai afli o mulțime de lucruri și despre lumea în care trăiesc, care este foarte diferită de cea în care trăiești tu. Epoca victoriană, cu trădări și obiceiuri ce cu siguranță ți se vor părea ciudate, nu este deloc generoasă cu fetele. Iar efectele ideilor lui Charles Darwin asupra societății, deci implicit asupra tatălui meu, sunt devastatoare. Setea de putere și cunoaștere o să te facă să călătorești și mai departe în timp, în vremurile biblice ale lui Adam și Eva, și ale Pomului Cunoașterii. Continue reading “„Copacul minciunilor”, de Frances Hardinge” →

Februarie. O balenă înotând de colo-colo prin apa puțin adâncă a golfului, oameni urmărind-o cum se apropie periculos de mult. Și o bunică, întrând în apa rece și încercând s-o împingă departe de țărm, de parcă ar fi putut s-o facă să se răzgândească și să-și aleagă o altă direcție. O balenă Sei de patruzeci de tone al cărei loc era în adâncul oceanului și care, probabil, nu și-a mai putut găsi calea într-o lume lipsită de sunete.

O zi de februarie, ziua în care, cu unsprezece ani în urmă, o balenă rătăcită a rămas pentru totdeauna pe plaja unde nu avea ce să caute, părăsind lumea în care o fetiță tocmai intrase. Continue reading “„Cântec pentru o balenă”, de Lynne Kelly” →

O poveste, și totuși, nu doar o poveste… Despre o fetiță de zece ani pentru care lucrul cel mai important este acela de a-și găsi o familie care s-o iubească. O fetiță care ascunde un secret atât de adânc, încât nici ea nu e conștientă de el. O fetiță al cărei destin coincide nu doar cu cel al ființelor din lumea miraculoasă pe care a descoperit-o și care au nevoie de ajutorul ei, dar și cu cel al oamenilor dintr-un oraș împânzit de păsări mari și negre.

Ea este Iris, a cărei viață, într-un orfelinat rece și întunecat condus de o femeie excesiv de severă care nu o place absolut deloc, este tare tristă. O femeie rea și răzbunătoare, cu vocea aspră precum șmirghelul, care, atunci când este singură, poate rămâne ore întregi nemișcată, fără să respire, de parcă nici n-ar fi om, și care o urăște atât de mult încât o închide în pod fără niciun motiv. Zile și nopți petrecute acolo, urmărind preț de o secundă zborul păsărilor printr-o fereastră rotundă. Privind ploi, fulgere sau stele căzătoare, dar mai ales nori plămădiți în toate formele posibile. Continue reading “„Miraculoasa viață uitată a lui Iris Cartier”, de Flavius Ardelean-Bachmann” →

Nu pot sta. Nu pot nici să mă mișc. Simt un neastâmpăr care crește din ce în ce mai mult și care, în loc să-mi aducă energie, pur și simplu mă secătuiește. Și acum ce urmează?! O să-i mai văd? Mă vor elibera? Să fiu liber! Dar ce e libertatea? N-am cunoscut-o niciodată, sau poate că da, cine știe, oricum nu îmi mai aduc aminte. Să fiu liber! Liber într-o lume nouă (pentru mine, căci eu n-am cunoscut-o niciodată). Aș vrea să mi-o imaginez, dar nu pot. Continue reading “„Tigrul din pădure”, de Kate DiCamillo” →

Povestea poveștilor din Deltă, locul miraculos pe care el, Laurențiu, nu vrea să-l părăsească sub nicio formă. Inspirat de Împărăția apelor a lui Sadoveanu, el hotărăște să-și construiască propria lume, în care să devină pescar, așa că fuge de acasă devenind un Robinson Crusoe al bălților, pentru că da, acesta este visul său: să trăiască singur într-o colibă, departe de lumea rea care nu îl înțelege, și să ajute toate făpturile care-i ies în cale și au nevoie de ajutor. Continue reading “„Copilul Deltei”, de Liviu Chifane” →

Avem aici o aventură într-un univers complex și interconectat, în care a vedea doar lucrurile din fața ta pare cel puțin amuzant. Acum, de ce ai vrea să citești această carte? Păi, hai să vedem!

E povestea unui lup care înainte de a deveni Marele Lup Alb a fost doar o fată ce părea să aibă toată viața înainte și care își purta din ce în ce mai greu cele șapte sute de ierni în spațiul obscur dintre lumea oamenilor și lumea cealaltă. E și povestea unui băiat dintr-un sătuc de coastă, cu alei înguste și pietruite, ce locuiește împreună cu mult prea bătrânul său bunic, despre care sătenii superstițioși cred că este un Clarvăzător venit din Mlaștină și-l ocolesc. E uimitoarea aventură în care vei afla de ce doar el, Gauge, băiatul de care depinde soarta întregului ținut, îl poate vedea pe lup și ce înseamnă asta. Continue reading “„Blestemul lupului”, de Jessica Vitalis” →

… Și aventura începe… Aventura în care o vei cunoaște pe Hellyann, asemănătoare și totuși atât de deosebită de cei care îi vor deveni prieteni buni și de nădejde în misiunea secretă pe care o întreprind. Poate că părul ei zburlit, lung și argintiu, și blana pufoasă gri-deschis nu-ți inspiră încredere (așa, din prima, mai ales că nu poartă haine), dar are o inimă care o ajută să simtă (blestemul celor cu sentimente). Și este hotărâtă să salveze fata, chiar dacă asta înseamnă să facă ceva ce alții nici măcar nu îndrăznesc să gândească. Continue reading “„Copilul de pe altă stea”, de Ross Welford” →

Povestea asta nu este despre mine. Sau, mai bine zis, nu despre mine – adolescenta foarte-foarte modernă, pentru care viața înseamnă modă, mall, gadgeturi și… hm, bineînțeles, diferite (și cât mai multe) rețele sociale. Asta era cândva, demult (mă rog, nu așa demult, dar mie așa mi se pare), pe când locuiam încă în Anglia. Pentru că acum, împreună cu întreaga familie, m-am mutat în Yellowstone, mărețul, îndepărtatul și greu-înzăpezitul parc național american. Fără televizor și rețea wi-fi. Fără prieteni, fără o școală adevărată. Și unde, evident, toate gândurile pe care le-ai putea avea, zi sau noapte, nu contează, se îndreaptă către… urși, normal. Nu are importanță dacă ești înăuntru sau afară, e suficient un mic foșnet sau doar o mișcare slabă, așa ca o părere, că doar trăiești în țara urșilor grizzly. Continue reading “„Ursoaica din vis”, de Mimi Thebo” →

Povestea asta este despre mine, Charlie (de fapt, Charlemagne, un nume stupid pentru o fată, pe care îl urăsc) Reese, despre cum viața – bună, rea, nu contează – se poate schimba brusc și pe neașteptate. Sunt atât de furioasă! Exilată într-un orășel trist și cenușiu, cu drumuri pline de noroaie, unde nu ai nimic de văzut (sau de făcut, dacă tot vorbim despre asta!): o benzinărie, un parc de rulote, o spălătorie… of, nici nu prea arată ca un oraș de fapt. Nu tu mall, nu tu cinematograf. Nici măcar un restaurant chinezesc. Așa că, da, uite-mă în Colby, printre țărănoii ăștia de copii care, cel mai probabil, mănâncă veverițe (a se citi înapoiați și fără prea multă educație) – știi cum e în vârf de munte. Continue reading “„Dorința”, de Barbara O’Connor” →