„Ușa cu trei încuietori”, de Sonia Fernández-Vidal

Știu că îți place mult să citești, dar mă simt obligat să te avertizez: NU DESCHIDE ACEASTĂ CARTE!!! Ești la un pas distanță de a intra într-o lume ciudată în care legile fizicii nu funcționează după principiile pe care le cunoști. O lume minunată totuși, unde să te afli simultan în două puncte din spațiu sau să traversezi printr-un perete… este doar o joacă.

O să trăiești o aventură incredibilă, dar crezi că o să-i faci față? Dacă nu te mai poți întoarce în lumea ta, crezi că vei putea locui într-un univers în care timpul nu curge liniar și uniform?! Continue reading “„Ușa cu trei încuietori”, de Sonia Fernández-Vidal”

„Punte spre Terabithia”, de Katherine Paterson

Doamne, cât de mult îmi place să desenez! (Aș fi dat orice pentru un bloc de desen adevărat și o cutie de markere ale căror culori să curgă pe pagină la fel de repede ca gândul.) Dar nimeni, niciodată, nici la școală și nici măcar acasă, nu mi-a apreciat desenele. Nimeni în afară de profesoara de muzică, care mi-a spus că sunt neobișnuit de talentat și că nu trebuie să renunț niciodată la pasiunea mea. Era atât de diferită de toți ceilalți profesori, singura care purta blugi și nu se ruja. Îi spuneau cu dispreț hippy, pacifista. Semăna cu o pasăre mare și frumoasă închisă într-o colivie murdară – școala. Iar eu, pe ascuns, speram să nu evadeze, deoarece asta ar fi însemnat să rămân singur. Continue reading “„Punte spre Terabithia”, de Katherine Paterson”

„Copilul E”, de Steve Tasane

Dacă îți alegi cărțile de citit după copertă, s-ar putea să nu-ți placă această carte. Pentru că nu are. Dacă vrei să cunoști personajele și după numele ce-l poartă, n-ai noroc, pentru că noi nu avem nume. Nu știm nici măcar data când ar trebui să ne serbăm ziua de naștere. Dar și dacă am ști, tot degeaba, din moment ce nu putem dovedi nimic. Este ca și când nici n-am exista. Nu mai figurăm pe nicio hartă, nicăieri. Pentru că ne lipsește ceva foarte important: Cartea de Viață. Acolo scrie numele, ziua de naștere, numele părinților, unde locuiești, pe unde ai călătorit, și are și o poză cu fața ta. Continue reading “„Copilul E”, de Steve Tasane”

„Băiatul șaman”, de Caroline Pitcher

S-a abătut asupra lor precum un nor greu și întunecat ce ascunde înaltul cerului, ducându-l în uitare. Îți imaginezi câte necazuri poate aduce un război în viața unui pui de om ce trăiește liniștit în sătucul său izolat? Un blestemat de război care a luat oameni, mulți, de ambele părți ale dealului. Deoarece unii se spălau pe cap vinerea, iar alții duminica. Unii mâncau carne de porc, alții carne de pasăre. Nici forma ochilor nu trecea neobservată. Lui Luka i-a răpit părinții. Un blestemat de război care a lăsat ceva, și încă din belșug: vrajbă, resentimente și suspiciuni.

Ai stat vreodată treaz toată noaptea? Și dacă da, de ce? Continue reading “„Băiatul șaman”, de Caroline Pitcher”

„Distanța dintre mine și cireș”, de Paola Peretti

Uneori parcă ar ninge în plină primăvară. Sunt, de fapt, petalele florilor de cireș plutind ușor spre pământ. Cu o viteză de cinci metri pe secundă. Știai asta? Eu nu m-am gândit niciodată. Pentru mine este importantă doar distanța dintre mine și el. El, cireșul din curtea școlii. Care arată ca un norișor colorat. Doar că, vezi tu, distanța asta se micșorează pe zi ce trece. Și parcă din ce în ce mai repede. De fapt, este vorba de distanța dintre cireș și ochii mei.

Cred că cel mai bine ar fi să locuiesc chiar în cireș. Așa aș fi mereu alături de bunica mea și de Cosimo, iar distanța dintre noi nu va mai conta. A, era să uit, în interiorul cireșului mai locuiește și un uriaș, care este spiritul lui. De câte ori trec pe lângă el, mă opresc să-i salut.

Cireșul este prietenul meu. Știi că într-o noapte l-am visat? Continue reading “„Distanța dintre mine și cireș”, de Paola Peretti”

„Fedelinii. Țărmul lumii”, de Nadia Coste

Am să-ți spun acum de ce ar trebui trebuie ar fi minunat să citești această carte:

Lumea noastră va dăinui atâta timp cât va dăinui și iubirea lui Taranys pentru Savironah. Zeul zilei a creat uscatul și Daurul dătător de viață și căldură. El ne-a creat pe noi, fedelinii, și ne-a dăruit cunoașterea pentru a clădi și a culege. Zeița nopții ne-a dăruit înțelepciune, ca să putem crea și transmite. Toate acestea, și încă multe altele sunt scrise în Heilyk, textele noastre vechi, care încă așteaptă să fie traduse și studiate.

Care este povestea lumii voastre? Continue reading “„Fedelinii. Țărmul lumii”, de Nadia Coste”

„Călătoria lui Albie Bright”, de Christopher Edge

Dragă cititorule,

Mă numesc Albert Stephen Bright, botezat așa după fizicienii preferați ai părinților mei: Albert Einstein și Stephen Hawking. Dar toată lumea îmi spune Albie, lucru de care cred că ți-ai dat deja seama (scrie în titlu, nu?).

Părinții mei lucrau la CERN, Disneylandul fizicienilor. Acolo s-a inventat internetul, și tot acolo se află marele accelerator de particule. Are 27 de kilometri lungime și cântărește 38.000 de tone. O mașinărie imensă construită pentru a privi în interiorul unor chestii mici – mici de tot, atomii (și din chestiile astea suntem făcuți și noi, și Soarele, și pagina din care citești – SPER CĂ DEJA EȘTI CU CARTEA ÎN MÂNĂ!). Și ciocnirile dintre acești atomi creează un fel de mini-Big Bang și pot produce minigăuri negre – astea sunt un fel de aspiratoare invizibile, nici lumina nu scapă din ele. Continue reading “„Călătoria lui Albie Bright”, de Christopher Edge”

„Băieții din strada Pál”, de Molnár Ferenc

Aceasta este o carte pe care orice băiat ar trebui s-o citească, măcar o dată în viață!

Ea spune povestea unui loc magic, Maidanul. Singurul loc unde noi, băieții de la oraș, ne puteam juca. Pentru că, vă dați seama, la Budapesta nu e ca la țară, unde din doi pași ajungi în locuri minunate, neîngrădite de clădiri înalte – câmpie sau deal, nu contează, toată natura e un loc de joacă. Continue reading “„Băieții din strada Pál”, de Molnár Ferenc”

„Cronicile după Ellimist”, de K. A. Applegate

Și totuși… aici nu mai puteam schimba nimic, regulile jocului erau clare. Copilul de om murea. Dar avea dreptul să știe cine sunt; avea dreptul să afle dacă meritaseră durerea, disperarea și frica.

Mi-a reproșat că eram doar un jucător. Oare așa să fie? Nu m-am schimbat deloc? Am să vă spun câte ceva despre mine și, apoi, vă las pe voi să hotărâți. Continue reading “„Cronicile după Ellimist”, de K. A. Applegate”