Familia Clopoțel era compusă din mama, tata, Valentina și frățiorul ei mai mic, Nils. Aceștia se pregăteau să petreacă o vacanță nemaipomenită în însorita Grecie, doar că uneori lucrurile nu se întâmplă așa cum îți dorești, iar familia a ajuns în Islanda.

Voi ați încurcat vreodată avioanele? Ați ajuns în altă parte decât v-ați propus? Continue reading “„Un hotel cu surprize”, de Thomas Montasser” →

Orășelul din Valea Trandafirilor Vrăjiți este locuit de vrăjitori, iar atunci când sunt implicate vrăji, lucrurile se pot complica foarte tare. V-ar plăcea să aveți și voi puteri magice? Dacă ați fi vrăjitori, ce ați alege? Să fiți buni sau să fiți răi? Ați fi umili sau îngâmfați? Haideți să vedem cum este Flora. Continue reading “„Flora Iute-ca-Săgeata: taina din Pădurea Vrăjită”, de Eleni Livanios” →

Dragi copii, oare cerealele se pot mânca cu suc de portocale? Sau numai cu lapte? Voi ați rămas vreodată singuri acasă, așteptând să vină tata cu lapte pentru cereale? Dacă da, atunci vă veți regăsi în această poveste amuzantă. Continue reading “„Noroc cu laptele…”, de Neil Gaiman” →

Eram atât de entuziasmată! Cred că stăteam deja de câteva ore bune cu caietul de schițe pe genunchi… Poate o jumătate de barcă ieșind din zidul școlii cu o mulțime de ghivece cu flori? Da, dar spațiul este în forma literei L, nu e bine. Hei, dar o grădină pentru prințese, plină cu trandafiri, iar castelul să fie pictat pe zid? Oare să fac și o fântână arteziană? Offf, tot nu e bine, florile s-ar ofili în același timp, iar băieții, ce să mai vorbesc, ar ocoli-o.

Grădinile medievale, mai ales cele de la mănăstiri, sunt minunate. Într-un spațiu atât de mic aveau și legume și fructe, aveau flori și gard viu, ba chiar și plante medicinale. Atâtea idei, care o fi cea mai bună?! Continue reading “„Grădina lui Poppy”, de Holly Webb” →

Vai. Sunt Infractor în Serie.

Deși n-am furat niciodată nimic în viața mea. Dar azi, într-o singură zi, am reușit performanța de a comite patru infracțiuni: am luat de acasă cutia cu biscuiți omni-speciali, am cumpărat un singur bilet de tren, deși călătoream împreună cu fratele meu Charlie, pe care, ca să fiu foarte sincer, de fapt l-am răpit. Iar de sticla cu suc de portocale ce să zic… Dar când o să ajung acasă o să le trimit celor de la magazin o felicitare, și niște bani. Pentru că, orice s-ar întâmpla, TREBUIE să facem această călătorie, doar noi doi, singuri. Deci, fără să afle nimeni, și mai ales părinții. Pentru că trebuie să ne luăm la revedere. Continue reading “„Călătoria mea cu Charlie”, de Mark Lowery” →

Agatha Mistery (atenție, este numele ei adevărat, nu vă gândiți la altceva!) trăiește la Londra și are un bunic celebru, Godfrey Mistery, cel mai mare constructor de baloane cu aer cald, prototipurile sale vânzându-se pe jumătate de glob. Iar ea este prima din familie cu talent la scris, pasionată de romanele polițiste și cu mare spirit de aventură. Căci aveau o familie ai cărei membri se îndeletniceau cu cele mai extravagante meserii din lume, și asta de generații întregi: restauratori de pitici de grădină, cercetători de microparticule subatomice, exploratori ai granițelor lumii, degustători de trufe în restaurante de lux, experți în fluturi preistorici, paznici ai unor insule izolate și câte altele. Continue reading “„Spada regelui Scoției”, de Sir Steve Stevenson” →

Bună, sunt Artur și port numele unui personaj de legendă! Am zece ani, sunt isteț, generos și mereu pus pe fapte mari. De ce? Pentru că așa era și Archi, bunicul meu, care nu știu cum, dar a dispărut. Eu și Mami, bunica mea, încă îl așteptăm să se întoarcă. În plus, trebuie neapărat să găsesc comoara ascunsă în grădină, deoarece avem mare nevoie de ea. Nu, nu pentru mine. Continue reading “„Artur și minimoșii”, de Luc Besson” →

Aventurile lui Erus prin văile virtuților continuă! După ce a învățat ce înseamnă răbdarea, alături de simpaticul măr roșu pe nume Alpi, Erus e gata să pornească din nou la drum. Continue reading “„Erus și Valea Generozității”, de Alec Blenche” →

V-ați gândit vreodată câte lucruri minunate ne oferă natura? Soare strălucitor, nori pufoși, cer înstelat, ploaie răcoroasă, ape limpezi și cântătoare, copaci bogați în frunze, fructe și legume de toate culorile…

Odată, demult, Pământul se numea Lumea Bună și era împărțit în patru regate: Regatul Vântului, Regatul Apelor, Regatul Soarelui și Regatul Pădurilor. În Regatul Vântului trăia un băiețel simpatic pe nume Erus, cu ochi mari și curioși, cu părul în mici vârteje, de culoarea mării. Erus era singurul fiu al regelui, însă nu era nici curajos, nici darnic, nici răbdător… Ca toți copiii din regat, se juca prin păduri și grădini, mâncând cu poftă din castraveții proaspeți sau din nucile de cocos aromate. Continue reading “„Erus și Valea Răbdării”, de Alec Blenche” →