În cadrul Proiectului Național de Scriere Creativă „Fantezii Literare” 2020, organizat de Biblioteca Județeană „Panait Istrati” Brăila, Adinis Petrișor a primit mențiune pentru lucrarea Vânătorul de trezire.

În antologia de scriere creativă Fantezii Literare, unde i-a fost publicată lucrarea, Adinis mărturisește, în cuvinte profunde, ce înseamnă scrisul pentru el: „Eu văd scrisul ca fiind mai mult decât o artă; scrisul este o taină și puțini îi cunosc profunzimile. Scrisul este expresia pură a ideilor, sentimentelor, trăirilor ascunse de către suflet, așternute cu fervoare pe pagini de hârtie. A-ți deschide inima și a lăsa condeiul să modeleze viziunea ta interioară necesită sensibilitate. Compunerea este un aspect intim, căci atunci când scrii, îți așterni, printre rânduri, propriul tău suflet.”*

 

Vânătorul de trezire

de Adinis Petrișor
16 ani

Kenyahu se plimba pe țărmul insulei, privind în depărtare la stelele de pe bolta cerească. Marea Întindere de Apă era liniștită, iar valurile blânde se alungeau pe mal, acoperind picioarele goale ale tânărului. Înaintând pe nisipul umed, plin de scoici, ce luceau în lumina stelelor, vânătorul găsi o stâncă pe care se așeză și își pierdu privirea în zare, unde lumina cu putere mirifică luna argintie. În liniștea nopții auzi o mișcare în jungla adormită ce se întindea în spatele său. Se întoarse și încercă să deslușească ceva în întunericul sălbatic, dar cum nimic nu se arătă, își continuă cugetarea. Adâncit în propriile gânduri, nu observă fata cu părul împletit ce se strecură în spatele lui.

‒ Ai prins vreo trezire? întrebă deodată fata așezându-se pe stâncă lângă Kenyahu.

Acesta fu luat prin surprindere și se sperie.

‒ Să nu mai faci așa ceva niciodată, Serporya! exclamă Kenyahu, în timp ce sora lui se prăpădea de râs. Tu chiar vrei să îmi faci duhul să îmi sară din piept?

Se lăsă o liniște în care cei doi se priviră în ochi, iar apoi, dintr-odată, amândoi începură a râde. Kenyahu continuă:

‒  Și te rog să nu mă mai întrebi așa ceva vreodată, știi că mă irită. Continue reading “Din lucrările membrilor Cenaclului literar „Traian Brad”: „Vânătorul de trezire”, de Adinis Petrișor” →

Vă prezentăm o lucrare sensibilă a unui băiat de doar 10 ani, Marc-Ionuț Hodrea, care face parte din Cenaclul literar „Traian Brad” de câteva luni, însă a reușit să ne impresioneze cu maturitatea și seriozitatea lui.

 

Speranță

de Marc-Ionuț Hodrea
Liceul Teoretic „Dumitru Tăuțan”, Florești
clasa a IV-a

Este ora 19:45. Un val de căldură l-a doborât pe Teodor în genunchi. Era iulie, și totuși majoritatea simțeau înăuntrul trupurilor sărutate de soare o răceală mistică. Doar Teodor era „vânat” de așa-zisa lună de vară.
Prin ochii lui negri se răsfrângea o clădire înaltă, în flăcări, căci parcă vârful ei împietrit atingea soarele și îl topea cu fiecare pas făcut de Teodor spre apartament. Părul des, aranjat și negru, asemeni ochilor săi, acum era adormit peste tâmple, iar cămașa albă devenise gălbuie, înecată în lacrimile mistuitoare ale verii.
Mai avea încă trei stații până acasă, așa că pasul lent din răcoarea dimineții devenise mai deprimat ca niciodată, iar cheful de a mai continua scădea cu fiecare secundă. În mâna dreaptă ținea o carte pe care o îndrăgea destul de mult, deși subiectul cărții era discutabil.
Prin ochelarii lui se evapora cuvântul „Hope” (speranță) care dansa intens prin pupilele lui absorbite acum de acel cuvânt. Continue reading “Din lucrările copiilor care participă la Cenaclul literar „Traian Brad”: „Speranță”, de Marc-Ionuț Hodrea” →

Lucrarea Nicolei Jumbei a primit mențiune la Concursul Național de Creație Literară „Și eu știu să scriu”, ediția I, 2021, organizat de Biblioteca Județeană „Panait Istrati” Brăila și Asociația Culturală Leviathan.

 

YAMAKI

de Nicole Jumbei
Colegiul Național Pedagogic ,,Gheorghe Lazăr’’, Cluj-Napoca
14 ani

Sună alarma telefonului. Mă ridic și merg la baie să mă trezesc. Fac un duș scurt, îmi spăl dinții și fața. Părul îmi stă aiurea ca în fiecare dimineață, dar nu mai contează așa de mult.

Merg în dormitor și încep să mă schimb. Îmi aleg cămașa albă, vesta galbenă, pantalonii maro de mătase, șosetele în dungi și tenișii negri. Îmi piaptăn părul și mă îndrept spre bucătărie.

La micul dejun îmi fac doar o cafea.

După ce îmi termin cafeaua îmi iau ghiozdanul și ies din apartament. De pe scara blocului, prin ferestre, se vede o zi cețoasă de aprilie.

Drumul până la școală nu este lung. De obicei, îmi ia 20 de minute pe jos să ajung până la liceu. Deși știu drumul și în somn, parcă mă pierd în gălăgia orașului Miyagi. Înainte nu mă deranjau aglomerațiile, pentru că era ea cu mine mereu, dar, de la eveniment, aș vrea ca lumea să mă lase în pace. Să dispară gălăgia traficului sufocant. Aș vrea ca măcar această zi să fie liniștită. Continue reading “Din lucrările copiilor care participă la Cenaclul literar „Traian Brad”: „Yamaki”, de Nicole Jumbei” →