Din lucrările copiilor care participă la Cenaclul literar „Traian Brad”: Nu vreau să vină toamna, de Daria Mocanu

NU VREAU SĂ VINĂ TOAMNA

de Dariana Mocanu

Colegiul Național „Emil Racoviță”, Cluj-Napoca

clasa a V-a

Parcă ieri stăteam în parc până târziu

Și cum sora mea în teme era să se înece

La fel și eu în fiecare dimineață

Încerc să-mi termin la matematică

Așa de repede vara a trecut,

Și când te gândești că toamna abia a-nceput.

Continue reading “Din lucrările copiilor care participă la Cenaclul literar „Traian Brad”: Nu vreau să vină toamna, de Daria Mocanu”

Din lucrările copiilor care participă la Cenaclul literar „Traian Brad”: Rețeta unei zile de școală, de Daria Mocanu

REȚETA UNEI ZILE DE ȘCOALĂ

de Dariana Mocanu

Colegiul Național „Emil Racoviță”, Cluj-Napoca

clasa a IV-a

 

Bun venit! Această rețetă pe care o voi pregăti astăzi se numește: „Pizza dintr-o zi de școală”.

Pentru început avem nevoie de douăzeci și patru de elevi bine treziți, o școală, o învățătoare și patru ore de lecții. Apropo, orele de școală sunt la alegere.

În primul rând, luăm o clasă și punem cei douăzeci și patru de elevi, pe urmă adăugăm învățătoarea, amestecăm până se liniștește aluatul, apoi adăugăm cele patru ore și omogenizăm. După ce toate ingredientele au fost bine amestecate, punem clasa la dospit în școală pentru trei ore și jumătate. Continue reading “Din lucrările copiilor care participă la Cenaclul literar „Traian Brad”: Rețeta unei zile de școală, de Daria Mocanu”

Din lucrările copiilor care participă la Cenaclul literar „Traian Brad”: Orașul plictisit, de Maia Indrie

ORAȘUL PLICTISIT

de Maia Indrie

10 ani

 

Era odată o planetă neagră, departe de soare. Acum milioane de ani, planeta a explodat. Milioane de bucățele au zburat prin spațiu. Unele s-au băgat în găuri negre, altele au ajuns prea aproape de soare, altele încă plutesc prin spațiu, altele au căzut pe alte planete și au rămas acolo, însă doar una a ajuns foarte aproape de Pământ.

Pe acea bucată erau un oraș pe nume Noxmac și un munte mare. Acolo erau numai oameni plictisiți și plictisitori. Nu erau oameni grași. Oamenii de acolo erau înalți, slabi și toți îmbrăcați în negru, gri sau alb. Ei trăiau cel puțin o sută șaizeci de ani. Cel mai neobișnuit om din Noxmac, în vârstă de două mii de ani, avea părul lung și alb, era îmbrăcat în maro și trăia subteran. Făcea multe poțiuni și tuturor le era frică de el, nu băteau niciodată la ușa lui pentru a-l întreba ceva. Continue reading “Din lucrările copiilor care participă la Cenaclul literar „Traian Brad”: Orașul plictisit, de Maia Indrie”