Cum ar fi dacă ai avea ca animal de companie, în loc de un cățel sau o pisică, un leneș somnoros? I-ai pieptăna blănița în timp ce își face siesta atârnat de sârma de întins rufe? V-ați plimba cătinel prin oraș și l-ai întrece cât ai zice zebră, apoi v-ați bălăci în piscină cât e ziua de lungă? V-ați relaxa la umbră, în ascunzătoarea din copacul de îmbrățișat? Sau ați visa legănați într-un hamac, iar noaptea ați aprinde stelele atârnați de lună? Oricum ai alege să îți petreci timpul alături de prietenul tău blănos, un lucru e sigur: vei avea parte de muuuultă leneveală și de zero griji.

Te așteptăm la bibliotecă să împrumuți cartea și să descoperi, în aceeași colecție, cum ar fi dacă ai avea o caracatiță, un dinozaur sau un unicorn.

Dac-aș avea un leneș somnoros, de Gabby Dawnay, ilustrații de Alex Barrow, București, Curtea Veche, 2023, 32 p.

Tot anul, Moș Crăciun și spiridușii lui se pregătesc de Crăciun: Moș Crăciun citește scrisorile copiilor, iar spiridușii fabrică jucării care mai de care mai frumoase, astfel încât niciun copil să nu rămână fără cadou. După un an de muncă și o noapte întreagă de împărțit cadouri, e timpul ca Moș Crăciun să ia și el o pauză. V-ați întrebat vreodată ce face Moșul în vacanță, cu se mai îndeletnicesc spiridușii și renii sau ce activități speciale au loc în Laponia cu ocazia sărbătorilor de iarnă? Continue reading “„Vacanța de Crăciun a Moșului”, de Mauri Kunnas” →

I-ai trimis scrisoarea lui Moș Crăciun și aștepți cu nerăbdare Noaptea de Ajun, acea noapte magică în care Moșul trece prin văzduh, în clinchet de clopoței, cu sania sa trasă de reni, se strecoară încetișor pe horn sau pe fereastră și lasă sub brad cadouri pentru fiecare.

Spune sincer, l-ai pândit vreodată pe Moș Crăciun? Ai tras cu ochiul ca să-l zărești sosind și să-l întâmpini? Poate că ai așteptat puțin în pragul ușii înainte să mergi la culcare, dar apoi ți-ai adus aminte că Moș Crăciun nu vine decât după ce toți copiii au adormit. Continue reading “„Cum să-l prinzi pe Moș Crăciun”, de Jean Reagan și Lee Wildish” →

În curând vine iarna, iar animalele din pădure sunt care de care mai ocupate cu strânsul lemnelor pentru foc și cu prepararea murăturilor și a dulcețurilor. În toiul pregătirilor, Bufniță, Vulpe, Veveriță, Șoarece și iepurele Peticel se opresc deodată atunci când aud un sunet ciudat. Un mormăit morocănos. Sau un urlet furios. Ce poate să fie? E ursul, care NU poate să doarmă. Veverița se gândește că s-ar putea să-i fie foame, așa că Peticel îi pregătește un munte de sendvișuri cu afine și ceapă murată, care nu mai ajung întregi până la urs, răsturnându-se pe drum. Of… și ursul răcnește tot mai tare din bârlogul lui întunecos. Continue reading “„Ursul nu poate să doarmă”, de Marni McGee și Sean Julian” →

Oscar e fericit: e prima lui zi la Școala de Prichindei! Cu pași grei și hotărâți, conduce Autobuzul Umblător, format din animale drăgălașe, printre care – cele mai dragi lui Oscar – oițele. Domnișoara Mu-Mu, învățătoarea prichindeilor, le-a pregătit o mulțime de surprize. Cine a spus că școala nu poate fi distractivă? Fiecare animăluț are propriul cuier atârnat de crengile unui copac mare, iar creioanele și pensulele așteaptă în sertărașele atașate de trunchi să fie folosite. Oscar îi ajută pe prichindei să-și lase hăinuțele la cuier și, de bucurie, simte o furnicătură în burtică. Ziua a început minunat! Continue reading “„Oscar merge la școală”, de David Melling” →

Salut! Sunt Puiu și sunt cel mai bun prieten al lui Vulpoi. Ăăă… sau cel puțin așa cred. Astăzi am chef să dau o petrecere, așa că o să bat la ușa lui Vulpoi și o să-l rog să mă lase să-i folosesc baia, în timp ce el citește. O petrecere în baie? Sună bine pentru Puiu, însă nu și pentru Vulpoi… Nu-i nimic, noi tot ne distrăm împreună.

Într-o altă zi cu soare, o să mergem să culegem legume, pentru că Vulpoi vrea să facă o supă. Deși, dacă mă întrebați pe mine, e cam ciudat ca un vulpoi să mănânce morcovi, ceapă și pătrunjel în loc de șoareci, broaște și păsă.. rele… O-o!

Să vă mai spun ceva despre prietenul meu Vulpoi: e foarte talentat la pictură. Așa că, într-o bună zi, o să îmi facă și mie portretul. Numai să nu mă pună iar să stau nemișcat, când am atâtea lucruri de făcut. Doar e vacanță, nu? Să vă bucurați de ea, dragi copii, și nu uitați să treceți și pe la bibliotecă să ne citiți poveștile!

Puiu şi Vulpoi: petrecerea și alte povestiri, text și ilustrații de Sergio Ruzzier, Voluntari, Frontiera, 2022, 48 p.

Au fost odată ca niciodată trei purcei și… un lup. Primul purcel și-a construit o casă din paie, dar lupul i-a dărâmat-o cât ai clipi. Al doilea purcel și-a ridicat casa din nuiele, dar și pe aceasta lupul a pus-o la pământ. Al treilea purcel… Știți deja cum continuă povestea, nu? Ce-ați zice să o schimbăm puțin și să ne imaginăm… Cum ar fi dacă lupul ar sufla atât de tare peste căsuța din paie a primului purceluș încât l-ar scoate afară din carte? Și dacă, odată salvat, primul purcel l-ar chema și pe al doilea, iar al doilea pe al treilea, lăsându-l pe lup singur în poveste? Ar împături toți trei paginile cărții din care au ieșit și și-ar face un avion pe cinste, s-ar întâlni cu o pisicuță care cântă la vioară și cu alte animale din povești, chiar și cu un balaur!

E distractiv să te joci în afara cărții, dar parcă tot mai bine e acasă… Dar dacă, odată reveniți în carte, cei trei purcei o să dea iar nas în nas cu lupul? Poate că, din aventura lor, reușesc să se aleagă cu ceva care să alunge lupul pentru totdeauna. Însă mai întâi au nevoie de ajutorul vostru. Sunteți gata să intrați în poveste?

Cei trei purcei, text și ilustrații de David Wiesner, București, Arthur, 2018, 40 p.

Dacă vă bate gândul să porniți la plimbare prin pădure, să știți că acolo trăiește o vulpiță povestitoare. De fapt, nu o să vă fie prea ușor să o găsiți, pentru că vulpița aceasta este foarte, foarte… tăcută. Povestitoare și tăcută în același timp? Da! Cum altfel să își scrie minunatele povești dacă nu are parte de liniște? Când taci, parcă vezi mai bine ce e în jurul tău. Așa și vulpița: observă fiecare lucru curios din pădure, iar apoi îl strecoară într-o poveste. Continue reading “„Ssst! Faceți liniște!”, de Nicola Kinnear” →

Camil, puiul de marmotă, se bucură de prima lui primăvară. E gata să descopere frumusețea naturii. Plin de bucurie, aleargă și se joacă în razele soarelui, până când obosește și adoarme în iarbă. Iar când se trezește… să vezi minune! În fața lui își înalță căpșorul galben-auriu o preafrumoasă floare de păpădie. Camil se îmbujorează de emoție. Zi după zi, păpădia se face parcă tot mai frumoasă. Iar într-o dimineață, Camil nu-și poate crede ochilor: floarea lui cea dragă s-a schimbat atât de mult, și totuși e în culmea frumuseții sale! Parcă e un vis: în locul pufului galben, are acum un puf alb ușor și fin. Puiul de marmotă îi promite florii că va avea încredere în ea, orice s-ar întâmpla. Apoi, suflă cu putere și… floarea dispare… Micuțele ei semințe plutesc departe. Oare o va mai revedea vreodată? Dar cine suflă într-un puf de păpădie își poate pune o dorință, iar pentru Camil un lucru e sigur: „promisiunea rămâne promisiune”. Așteptați și voi împreună cu el?

Promisiunea rămâne promisiune, de Knister, ilustrații de Ève Tharlet, București, Didactica Publishing House, 2014, 40 p.