„Ssst! Faceți liniște!”, de Nicola Kinnear

Dacă vă bate gândul să porniți la plimbare prin pădure, să știți că acolo trăiește o vulpiță povestitoare. De fapt, nu o să vă fie prea ușor să o găsiți, pentru că vulpița aceasta este foarte, foarte… tăcută. Povestitoare și tăcută în același timp? Da! Cum altfel să își scrie minunatele povești dacă nu are parte de liniște? Când taci, parcă vezi mai bine ce e în jurul tău. Așa și vulpița: observă fiecare lucru curios din pădure, iar apoi îl strecoară într-o poveste. Continue reading “„Ssst! Faceți liniște!”, de Nicola Kinnear”

„Promisiunea rămâne promisiune”, de Knister și Ève Tharlet

Camil, puiul de marmotă, se bucură de prima lui primăvară. E gata să descopere frumusețea naturii. Plin de bucurie, aleargă și se joacă în razele soarelui, până când obosește și adoarme în iarbă. Iar când se trezește… să vezi minune! În fața lui își înalță căpșorul galben-auriu o preafrumoasă floare de păpădie. Camil se îmbujorează de emoție. Zi după zi, păpădia se face parcă tot mai frumoasă. Iar într-o dimineață, Camil nu-și poate crede ochilor: floarea lui cea dragă s-a schimbat atât de mult, și totuși e în culmea frumuseții sale! Parcă e un vis: în locul pufului galben, are acum un puf alb ușor și fin. Puiul de marmotă îi promite florii că va avea încredere în ea, orice s-ar întâmpla. Apoi, suflă cu putere și… floarea dispare… Micuțele ei semințe plutesc departe. Oare o va mai revedea vreodată? Dar cine suflă într-un puf de păpădie își poate pune o dorință, iar pentru Camil un lucru e sigur: „promisiunea rămâne promisiune”. Așteptați și voi împreună cu el?

Promisiunea rămâne promisiune, de Knister, ilustrații de Ève Tharlet, București, Didactica Publishing House, 2014, 40 p.

„Povestea micului alunar care nu voia să se trezească”, de Sabine Bohlmann și Kerstin Schoene

Miroase deja a primăvară, iar razele soarelui nu se mai sfiesc să se arate. E momentul ca micuții alunari să se trezească din hibernare. Unul după altul, își deschid ochișorii și își întind lăbuțele către soare. Numai Alunel doarme în continuare în colțișorul lui, acoperit cu o păturică pufoasă. În zadar încearcă mama să-l trezească. Alunel visează… E atât de bine să dormi. Dar primăvara îl așteaptă la joacă! Îl așteaptă și veverița, și ariciul, și iepurașul, care îl înghesuie bine de tot și îi pun sub nas cele mai proaspete legume numai bune de ronțăit. Degeaba… Alunel doarme neclintit. Ce e de făcut? Ciocănitoarea crede că a găsit soluția, însă… Alunel are un plan mai bun.

Vă invităm, dragi copii, să vă bucurați de primăvară alături de prietenii din poveste!

Povestea micului alunar care nu voia să se trezească, de Sabine Bohlmann, ilustrații de Kerstin Schoene, București, Didactica Publishing House, 2018, 24 p. 

„Dar Motan dăruiește”, de Cristina Andone și Emanuela Balint

Crăciunul bate la ușă… mmm… Luna Cadourilor, află Dar Motan, pisoiul cel negru de la librărie. Se gândește la prietenii lui, mai întâi la Toto, băiețelul care are grijă de el de când se știe, apoi la Zahar, Nuti și Nor. Oare ce cadou ar fi mai potrivit pentru o pisică sau un pisoi? Poate ar fi bine să ceară sfatul cuiva mai de soi… Să meargă la Mitanța, mâța bătrână venită din Franța. Pisica cea înțeleaptă are o idee miună, adică, pe limba pisicească, o idee bună, cerească: nu trebuie decât să știi la ce ești bun, și așa vei fi gata să dăruiești ce-i mai frumos de Crăciun. Continue reading “„Dar Motan dăruiește”, de Cristina Andone și Emanuela Balint”

„Micul pulover roșu”, de Brigitte Weninger și Katharina Sieg

Când zăpada se așterne cât vezi cu ochii și ți-ar prinde bine să te încălzești, tot ce ai nevoie e… un pulover roșu. Dar știați în câte feluri poate fi folosit un pulover și prin câte aventuri poate trece el? Mai întâi, îl găsește tatăl corb, care avea nevoie de un acoperiș, apoi, iepurele, căruia îi era frig la urechi. Puloverul ajunge la doamna veveriță, care îl folosește pe post de sacoșă pentru provizii. Domnișoara vulpe vrea să-și facă o fustă la modă din el, iar șoriceii încap foarte bine în culcușul din lâna moale a puloverului. Ei, dar undeva, într-o căsuță, un băiețel își caută puloverul cel roșu pierdut. Aveți grijă să păstrați bine secretul, să nu-i spuneți nimic despre pățaniile lui. Dacă ați găsi un pulover în zăpadă, voi ce ați face cu el?

Micul pulover roșu, de Brigitte Weninger, ilustrații de Katharina Sieg, București, Didactica Publishing House, 2021, 23 p.

„Micuța fantomă care era o păturică”, de Riel Nason și Byron Eggenschwiler

A fost odată o micuță fantomă care arăta altfel decât toate celelalte fantome, adică nu era un cearșaf alb, ci… o păturică. O păturică făcută dintr-o grămadă de petice cusute împreună. Unele fantome râdeau de ea și îi spuneau Peticel. Asta o întrista. În plus, nici nu putea să zboare precum restul fantomelor pentru că păturica atârna greu. O singură dată în an se simțea mai fericită și nu-i mai păsa că e diferită. Se întâmpla în acea noapte misterioasă în care copiii se prefac că sunt fantome și bat la uși pentru a primi bomboane. Da, da, în noaptea de Halloween! Atunci micuța fantomă se strecura printre copii, dar nu foarte aproape, pentru că… dacă nu știați, fantomele se tem de oameni. Dar pentru că, în această noapte nemaipomenită, oamenilor le plac fantomele, micuța fantomă era în siguranță. Pe cât de în siguranță poate fi o păturică moale și călduroasă, într-o noapte de toamnă. Poate că nu-i chiar atât de rău să fii o păturică. Mai ales dacă un copil înfrigurat are nevoie de tine. Vă invităm să descoperiți până la capăt povestea deloc înfricoșătoare a micuței fantome care era o păturică!

Micuța fantomă care era o păturică, de Riel Nason, ilustrații de Byron Eggenschwiler, București, Pandora, 2021, 48 p.

„Pete Motanul și ochelarii săi magici”, de Kimberly și James Dean

Și lui Pete Motanul i se mai îneacă uneori corăbiile sau i se mai pleoștesc mustățile… Doar e un motan albastru, și, după cum bine știți, albaștri sunt stropii de ploaie și albastră e și marea învolburată. Când plouă, ochișorii lui Pete se joacă și ei de-a ploaia. Oare unde s-a ascuns soarele? Noroc cu Broasca Morocănoasă, care azi Nu-Mai-E-Morocănoasă. Broasca are exact ceea ce îi trebuie lui Pete: o pereche de ochelari de soare ALBAȘTRI și MAGICI! Continue reading “„Pete Motanul și ochelarii săi magici”, de Kimberly și James Dean”

„Carnaval la Zoo”, de Sophie Schoenwald și Günther Jakobs

Astăzi animalele sunt fantastic de amuzante! Le puteți recunoaște? Ariciul Didi Mentolici și prietenul său, Alfred Gargară, directorul grădinii zoologice, fac cunoștință cu struțocămile și alte animale nemaipomenite. Să fie vreo magie la mijloc? Nu… de fapt, e doar magia carnavalului! Măști, costume, vopsele, accesorii și… ta-dam! animalele se transformă, aproape să nu le recunoști. Dar Didi Mentolici nu are numai o sumedenie de ace, ci mai e și dibace la ghicit, cu un simț al văzului ascuțit. Continue reading “„Carnaval la Zoo”, de Sophie Schoenwald și Günther Jakobs”

„Petunia”, de Roger Duvoisin

Într-o zi frumoasă și însorită, gâsca Petunia hoinărește pe pajiște, când din iarbă îi atrage atenția un lucru ciudat și nemaipomenit. Cum ar fi putut să nu-l observe? Doar e de culoare roșie! Uite și câteva indicii: e ceva care se deschide, dar nu e floare, te hrănește, dar nu e mâncare… Și Ionuț ducea așa ceva sub braț, își aduce aminte Petunia. Nu mai încape îndoială, e o CARTE! S-ar putea ca ziua aceasta să fie cea mai importantă zi din viața Petuniei, pentru că a auzit ea o vorbă: „Cine are cărți și ține la ele e înțelept.” Continue reading “„Petunia”, de Roger Duvoisin”

„Lupul cel Mare și Lupul cel Mic”, de Nadine Brun-Cosme și Olivier Tallec

Lupul cel Mare trăia de când se știa sub copacul său, sus, în vârful dealului. Într-o bună zi, a văzut un punct în depărtare. Un punct albastru. Ce putea să fie? Era un lup! Lupul cel Mare s-a uitat cu luare-aminte. Spera să nu fie mai mare decât el. Nu, nu era. Era doar Lupul cel Mic. Mic și liniștit. S-au privit fără să-și spună nimic, iar când s-a lăsat întunericul, ce să vezi, Lupul cel Mic a rămas acolo, sub copac.  Continue reading “„Lupul cel Mare și Lupul cel Mic”, de Nadine Brun-Cosme și Olivier Tallec”