Când se face seară, înainte să porniți spre lumea viselor, însoțiți-l pe Harold într-o plimbare sub clar de lună. Veți merge cu pași ușori, purtați de creionul mov al lui Harold. Acesta nu este un creion ca oricare altul. E creionul magic al imaginației! Continue reading “„Harold și creionul mov”, de Crockett Johnson” →

Într-o zi însorită, bursucul se pregătește să-și ude trandafirii din grădină, apoi să facă un delicios sirop de mure, dar nu mai găsește niciun strop de apă. Se duce repede să vadă dacă nu cumva și prietenii lui, ariciul, șoricica și broscoiul, au rămas fără apă. Și da, chiar așa e… Cel mai necăjit e broscoiul, care nu mai are loc de scăldat. Oare ce s-a întâmplat? Continue reading “„Căsuța de pe râu”, de Peter Bently și Charles Fuge” →

Cărțile spun tot felul de povești: despre animale, despre copaci, despre stele și planete, despre castele, despre prieteni, despre călătorii, despre ținuturi vesele, și câte și mai câte… Dar știați că ele spun povești și despre noi, cititorii? Iată de ce: cărțile locuiesc într-o casă frumoasă, toată numai rafturi, numită bibliotecă, iar treaba lor este să ajungă în mâinile cititorilor și să le facă, la rândul lor, o vizită pentru câteva zile. Toate cărțile împrumutate fac asta! Și nu o să vă vină să credeți prin câte aventuri trec până să ajungă înapoi la bibliotecă: aventuri prin autobuz, în parc, în camera cu jucării, aventuri la lumina lămpii, sub razele soarelui, în grădină… Căci așa sunt prietenii buni – ne urmează peste tot. Iar noi știm să avem grijă de ei oriunde am fi. Și astfel, cărțile adună noi povești… Continue reading “„Cartea fără poveste”, de Carolina Rabei” →

Suzette, o gărgăriță drăgălașă, cu patru buline negre pe spate, pregătește un cadou pentru mămica sa de Ziua Mamei. La școală, învățătorul le dă micuțelor insecte o idee grozavă: să așeze într-un ghiveci flori din hârtie colorată. Cadoul lui Suzette e gata. Ce mult se va bucura mama când i-l va oferi! Cu acest gând pornește Suzette spre casă, ținând bine de tot ghiveciul, ca să nu-l scape. Deodată, vântul începe să sufle și să sufle tot mai tare… Vine ploaia. Biata gărgăriță e luată pe sus, iar o picătură mare de ploaie îi distruge ghiveciul cu flori… Of, era atât de frumos! Va mai găsi oare un alt cadou? Continue reading “„Cadoul gărgăriței Suzette”, de Quentin Gréban” →

Într-o zi ploioasă, Elefantul pornește la plimbare cu umbrela lui cea verde…. Sau poate nu era o umbrelă? Imaginați-vă, dragi copii… Dacă ați pleca la plimbare adăpostindu-vă de ploaie sub o umbrelă, iar pe drum v-ați întâlni, pe rând, cu Ariciul, cu Motanul, cu Ursul brun și cu Iepurele bătrân, și fiecare v-ar spune că umbrela pe care o aveți e ba un vapor, ba un cort, ba o mașină zburătoare, ba un baston, și că e un lucru care îi aparține, ce ați crede? Ați face ochii mari de mirare, ați râde, ați intra în jocul animalelor sau ați pleca mai departe? Continue reading “„Umbrela prieteniei”, de Jackie Azúa Kramer și Maral Sassouni” →

Dragi copii, știți senzația aceea minunată când ninge noaptea, în timp ce dormim, iar dimineața, când deschidem ochii și ne îndreptăm spre fereastră, vedem că s-a așternut un strat de zăpadă pufoasă și strălucitoare? Tare bucuroși mai suntem atunci! La fel ca băiețelul din poveste, care, de cum se ridică din pat dimineața, o și zbughește afară, în fața casei, să adune multă, multă zăpadă, ca să facă… un om de zăpadă. Și încă unul mare! Atât de mare, încât trebuie să se urce pe un scăunel ca să-i formeze capul și să-i pună pălărie, năsuc, gură și ochișori. Și gata! Omul de zăpadă e numai bun pentru îmbrățișat. Băiețelul intră în casă, dar nu-și poate lua gândul de la el. Parcă ar fi adevărat. Se duce la culcare, dar somnul nu vrea să vină. Și dacă e adevărat… ? Continue reading “„Omul de zăpadă”, de Raymond Briggs” →