„Nagypapa titkos óriása”, David Litchfield

Széphegy városában él egy titkos óriás, kinek keze akkora, mint az asztal lapja, lába hosszú, mint az ereszcsatorna, cipője akár egy csónak. A kis Dani azonban úgy gondolja, hogy ez az óriás nem is létezik, csak a nagypapája találta ki. Nagypapa szerint az óriás ijesztette el a medvéket, amikor a család az erdőben sátorozott, sőt, ő szedte le Dani kedvenc papírsárkányát, amikor az rágabalyodott a legmagasabb fára. Nagypapa esküszik, hogy az óriás valóban létezik, Dani azonban nem hisz neki. Nem bizony, hiszen ő még sosem látta ezt a mesebeli lényt. Tulajdonképpen miért is bujkál az óriás? Nagypapa ezt is tudja: az emberek félnek, ha valami nem olyan, mint amit megszoktak. Aztán Dani váratlanul szemközt találja magát az óriással…

Egy gyönyörű története a barátságról és az összetartozásról.

Continue reading “„Nagypapa titkos óriása”, David Litchfield” →

„O șoaptă în zăpadă”, de Kate Westerlund și Feridun Oral

Hei, cine șoptește în zăpadă? Ia te uită, e un ursuleț de pluș! Are gura cusută – cum ar fi putut vorbi? Dar Kip, cu inima sa blândă de iepuraș, l-a auzit. Vai, e înghețat tot! Ba îi mai lipsește și un ochi, iar o parte din umplutură îi iese prin cusăturile rupte. Iepurașii și șoriceii îl urcă în vagon și îl duc până la vizuina în care hibernează înțeleptul urs Artur. Sigur îi va sfătui el ce să facă cu bietul ursuleț. Doar e Ajunul Crăciunului! Continue reading “„O șoaptă în zăpadă”, de Kate Westerlund și Feridun Oral” →

„Mesepörgettyű. Öt tótágast állt mese”, Victoria Pătrașcu

Hogy kicsoda Gyalogút? Hát nem hallottatok a fürge és fölöttéb kíváncsi útról, aki egyszer úgy dönt, hogy elindul világot látni? És a háromágú pelyhekről meséltek nektek? Ti is úgy féltek a sötétben mint Márk, aki találkozott a félelmetes pingonautával? Vagy nem is félelmetes?

Victoria Pătrașcu elbűvölő meséi egy olyan világba vezetnek el titeket, ahol bármi megtörténhet: az út beszél, a Tüskés família legkisebb ivadékának tüske helyett tolla nő, a pingvinek újrahasznosítják a rémálmokat, a jegzek pedig farsangot szerveznek. Continue reading “„Mesepörgettyű. Öt tótágast állt mese”, Victoria Pătrașcu” →

“Clifford: The Big Red Dog: board book”, by Norman Bridwell

I know, I know. Other children also have large dogs. Really big. And some of them are red dogs. But they do not compare to my dog, Clifford. My dog is bright red and is the largest dog in the world.

To be clear: Clifford is bigger than a house. When we play hide and seek, I always find him, because he simply has no way to hide. When we go camping, it takes the place of my tent. He also has some pretty nasty habits: he overthrows cops, sometimes catches cars, scares lions from the zoo… Continue reading ““Clifford: The Big Red Dog: board book”, by Norman Bridwell” →

„O casă mai mică decât o cutie”, de Julia Donaldson și Axel Scheffler

Cioc, cioc! Oare cine locuiește în casa asta mititică? Nu e nici cățel, nici șoricel, ci o băbuță cu o ulcică. Se uită în jur băbuța: are masă, scaune, pat și… cam atât. Ce grozăvie: casa ei e mai mică decât o cutie! O, dacă ar putea face rost de un strop de magie! Să-i crească, peste noapte, casa? Să se facă băbuța mică, mică? Nu… Bătrânul înțelept căruia îi cere ajutorul are o idee nemaipomenită: să ia în casă, rând pe rând, animalele din ogradă. Cum? Să încapă găina, capra, porcul și vaca într-o casă atât de mică, unde nu e loc nici măcar de strănutat? Și dacă încap, ce folos? Casa tot nu-i mai mare decât o cutie… Dar înțeleptul știe prea bine: doar un lucru mai lipsește, și băbuța se va simți îndată ca într-un palat. Dragi copii, l-ați aflat? Printre hohote de râs, veți descoperi secretul prin care săracul poate deveni bogat, fără să aibă mai multe lucruri decât are deja. E simplu, nu-i așa?

O casă mai mică decât o cutie, de Julia Donaldson, cu ilustrații de Axel Scheffler, București, Cartea Copiilor, 2018, 28 p.

„Cocoloș și ursul”, de Charlotte Habersack și Sabine Büchner

Pentru că a fost harnic și a cules miere toată vara, ursul a devenit bogat. Din banii câștigați și-a cumpărat o pungă de caramele, o peșteră în Munții Colțuroși și un pat cu saltea, ca să ascundă bine de tot banii rămași. Ah, acum poate să răsufle ușurat! Cât e ziua de lungă, poate să se odihnească pe șezlongul din fața casei citind și bând limonadă. Pare un plan minunat. Doar dacă animalele ar binevoi să stea departe de casa lui… Continue reading “„Cocoloș și ursul”, de Charlotte Habersack și Sabine Büchner” →

„Matild és Margaréta”, Dániel András

Az Akárki fasor sarkán, a mindig tisztára söpört utcán van egy ház. Kéménye görbe, fala málladozó, kertje gyomos. Mintha soha senki sem lakott volna benne. Vagy mégis? Ki vagy kik lehetnek e furcsa ház lakói?

Matild és Margaréta, a két boszorkány, ikrek, de csöppet sem hasonlítanak egymásra. Matild magas és vékony, Margaréta alacsony és kerek. Matild eleven, szeret lustálkodni, köszönés és bemutatkozás nélkül letegezi a szembejövő felhőket és kilenc lekváros kenyeret is képes megreggelizni. Margaréta anyáskodó, süt-főz, takarít, kertészkedik és betéve tudja a Banyalexikont. Continue reading “„Matild és Margaréta”, Dániel András” →

„Dar Motan înoată”, de Cristina Andone

Îl cunoașteți pe Dar Motan, pisoiul de librărie, de lângă castelul Bran? E un motan negru, prietenos și, mai ales, norocos! Nu doar pentru că-n librărie poate citi oricând cu bucurie, tolănit cât e de lung, de nici foamea ori somnul nu-l ajung, dar motanul acesta are un stăpân minunat: îl cheamă Toto, ați aflat?

E o zi caaaldă de vară, atât de caldă încât până și lui Dar Motan nu-i prea arde de citit. Mai degrabă de stropit, de plutit și de glumit cu blânzii peștișori, cei mai buni înotători. Lui Toto însă îi e frică de apă și de bâldâbâc, chiar și în piscina mică. Hmm… Dar Motan se gândește pisicește, o carte bună citește și, cât ai zice pește, îi vine o idee nemaipomenită: înotul se învață la vremea cuvenită, dacă încet-încet și-n joacă descoperi cât de proaspătă și bună este apa… Miiiunăăă!

Dragi copii, Dar Motan vă așteaptă cuminte să înotați cu el printre cuvinte!

Dar Motan înoată, de Cristina Andone, cu ilustrații de Emanuela Balint, București, Nemira, 2021, 34 p.

„Peripețiile lui Covrigel”, de Victoria Pătrașcu și Ágnes Keszeg

Când ți-e foame, doar puțin foame, dar ești pe drum și mai ai de așteptat până la masă, ce poate fi mai bun decât un covrigel? Proaspăt scos din cuptor, frumos împletit și bine rumenit, îți astâmpără foamea cât ai zice „un leu” și te însoțește spre casă în pași de bucurie. Ei, dar știți voi prin câte trece Covrigel până să fie mâncat? Vă spune chiar el! Continue reading “„Peripețiile lui Covrigel”, de Victoria Pătrașcu și Ágnes Keszeg” →

„Oscar vrea o îmbrățișare”, de David Melling

Într-o dimineață de primăvară, Oscar, un urs maaare, se trezește cu gândul la o… îmbrățișare. Își dă jos pijamaua, își piaptănă bine blana și pornește în căutarea ei. Oare care ar fi cel mai bun lucru sau cea mai bună ființă de îmbrățișat? Să fie ceva mare, ceva înalt, ceva moale, ceva drăgălaș? Înaripat sau urecheat? Continue reading “„Oscar vrea o îmbrățișare”, de David Melling” →