Eram atât de entuziasmată! Cred că stăteam deja de câteva ore bune cu caietul de schițe pe genunchi… Poate o jumătate de barcă ieșind din zidul școlii cu o mulțime de ghivece cu flori? Da, dar spațiul este în forma literei L, nu e bine. Hei, dar o grădină pentru prințese, plină cu trandafiri, iar castelul să fie pictat pe zid? Oare să fac și o fântână arteziană? Offf, tot nu e bine, florile s-ar ofili în același timp, iar băieții, ce să mai vorbesc, ar ocoli-o.

Grădinile medievale, mai ales cele de la mănăstiri, sunt minunate. Într-un spațiu atât de mic aveau și legume și fructe, aveau flori și gard viu, ba chiar și plante medicinale. Atâtea idei, care o fi cea mai bună?! Continue reading “„Grădina lui Poppy”, de Holly Webb” →

Câte găini sunt la fermă? Câți morcovi sunt în grădină? Descoperiți răspunsurile și învățați numerele, dar și multe cuvinte noi, din această carte captivantă!

„Numerele”, Chișinău, Arc, 2015, colecția „Cartea cu 100 de clapete”

Ne-am întors acasă! În sfârșit!! Milano este istorie; Serenissima, Ilustrissima, Umidissima, iată-mă! Tu, care strălucești ca o regină înveșmântată în aur și purpură la vremea asfințitului. Tu, patrie a sticlei și a oglinzilor de apă, al cărei suflet – căci se știe că fiecare oraș are un suflet – face numai în ciudă turiștilor pe care nimic nu-i sperie. Unde ascunzi talismanul ce poate ridica temple și palate într-o noapte? Care poate ridica conducători mediocri la rang de mituri, care poate schimba soarta oricărei bătălii în favoarea oricui deoarece duhurile luptau alături de el? O, minunatule talisman, tu, cel care îmi vei reda forma leonină și vei aduce pacea în sufletul meu, pentru că numai magia poate rezolva situațiile cele mai absurde! Continue reading “„Cheia alchimistului”, de Cristina Brambilla” →

„Oac… oaaac… oaaaaac!”, se aude dinspre lac. Ce să fie oare? Sunt două broscuțe care au rămas singure. Mama-broască și tata-broască au plecat și nu s-au mai întors… Ce o să se întâmple cu puii? Corbul, cârtița și ariciul aud plânsetul lor. Dar cum ar putea aceste animale să-i ajute? Știți și voi, corbul locuiește în cuib, nu pe apă; cârtița are casa sub pământ; ariciul nici măcar nu are o casă, călătorește mereu. Dar iată că de lac se apropie și mama-șoricioaică, cu cei cinci copii ai ei. Continue reading “„Toți copiii au nevoie de dragoste”, de Brigitte Weninger” →

Faceți cunoștință cu animalele sălbatice și domestice cu ajutorul unor versuri amuzante! De asemenea, învățați câteva litere și sunete din cărticica plină de ilustrații vesele.

Creștem citind… la 3 ani, texte: Luana Schidu; ilustrații: Rigol-Yang, Chiajna, Girasol, 2017

 

Trebuie să fiu pe deplin sincer cu voi, așa că vă zic de la bun început că în povestea asta sunt multe lucruri de neînțeles. Ar fi trebuit cercetate mai mult? Nu știu, nu cred. Că ce-ar fi lumea asta a noastră fără un pic de mister? Aș putea să vă spun că mi-aș fi dorit să am răspunsuri clare, dar… ar fi o minciună. V-ar folosi la ceva? Nu prea cred. Și sunt de părere că întrebările sunt uneori mai importante decât răspunsurile. Magia și misterul fac parte din Univers, la fel ca noi, ființele care îl populăm.

În plus… nici să judeci lucrurile după aparențe nu e bine. El este urât, murdar și ramolit, dar în același timp o ființă minunată cu o inimă de aur. Și cu puteri supranaturale, fără îndoială. Continue reading “„Skellig”, de David Almond” →

Cine trăiește în ținutul cel mai rece, merge, alunecă și înoată, în paltonul lui alb-negru, și nu-i este frig deloc? E Pinguinul Fulg de Nea, un ghemotoc de veselie, drăgălaș și curios foc! Mic cum e el, întinderea de gheață, apă și zăpadă i se pare nesfârșită… Pinguinul are un vis: să devină explorator. Oare cum este oceanul în depărtare? Continue reading “„Pinguinul Fulg de Nea”, de Tony Mitton” →

Oare elefantul de pluș face duș? Licuriciul e o jucărie cu buton și baterie? În paginile acestei cărți de poezii veți descoperi versuri interesante despre animale, jucării și personaje din universul copiilor.

Rime pentru cei mai mici, de Lucia Muntean, Petroșani, Genesis, 2011, colecția „Cărțile Lucia Muntean”, 40 p.

Prima zi de școală după vacanța cea mare… forfotă, sute de elevi roind prin curte, pe holuri, în sălile de clasă, și una și aceeași întrebare pe buzele tuturor: Ai văzut-o? Hei, ai văzut-o? Noi, elevii de la liceul din Mica, nu ne vedeam unul pe celălalt cu adevărat mai mult de câteva minute, și asta doar în prima zi de școală. De unde atâta interes? Cine să fie fata asta? La ora de geografie am aflat că o chema Copila-Stea Caraway. Ce?!

… Și apoi am văzut-o. La cantină, în pauza de prânz. Era blondă, cu părul până la umeri, și purta o rochie lungă, alburie, semănând cu rochia de mireasă a străbunicii, și o geantă mare de pânză pe care era pictată o floarea-soarelui în mărime naturală. Iar în spate, în loc de ghiozdan, purta o ukulele… Avea pistrui și, deși nu se machia deloc, avea cei mai mari ochi căprui pe care îi văzusem vreodată. Continue reading “„Copila-Stea”, de Jerry Spinelli” →

Într-o zi liniștită de iarnă, nimic nu e mai frumos decât să te trezești dimineața după un somn bun, să privești pe fereastră și să vezi… că totul e alb în jur. Doar luna știe ce frumos ninge noaptea, când toți copiii dorm. Cu nasul lipit de geam, bați din palme de bucurie: A nins!!!

Vă amintiți când ați văzut prima ninsoare? De fapt, parcă în fiecare iarnă e prima ninsoare. Atât e de frumos… Așa e și pentru Peter, un băiețel care iubește iarna mult de tot. Continue reading “„Ziua în care a nins”, de Ezra Jack Keats” →