Joya era liberă. Plutea la nesfârșit, în unele zile lent precum o broască țestoasă uriașă, alteori – mai ales în nopțile cu lună plină – ca și când ar zbura pe aripi de vânt. Nu erau granițe, nici tărâmuri uitate. Dar într-o zi, demonul de foc ce dormita pe fundul oceanului a zărit-o și a vrut-o doar pentru el. Yote cel lung ca un râu și fierbinte ca soarele a înlănțuit frumoasa insulă și a adus frica în inimile oamenilor. Teamă îi era și Arintei că va trebui să-și părăsească insula, cu pădurile și păsările ei cântătoare, atunci când demonul o va revendica pentru Tărâmul de Foc.

Continue reading “„Cerneală și stele”, de Kiran Millwood Hargrave” →

Miko e o vulpiță polară cu blana albăstrie și, de când se știe, i-a fost mereu frig. Hmm… stați puțin, e cam ciudat… Cine a mai auzit de un animal polar căruia să-i fie frig? Numai dacă te-ai fi născut, ca Miko, într-o noapte cumplit de geroasă, cu vânt aspru și șuierător, ai înțelege de ce vulpița a crescut cu senzația de frig și, orice ar face, nu e chip să scape de ea. Continue reading “„Miko, vulpița friguroasă”, de Andreea Iatagan și Diana Tivu” →

Atunci când tristețea apare, poate că tot ce ai nevoie este o îmbrățișare.

Ariciul și broasca țestoasă caută „îmbrățișarea”, fiecare în „jumătatea” sa de cărticică. Dacă o vor găsi, cu siguranță se vor simți mai bine!

Vă invităm la bibliotecă să împrumutaţi această carte care sărbătorește prietenia!

Îmbrățișarea, de Eoin McLaughlin, ilustrații de Polly Dunbar, București, Panda, 2019, 56 p.

V-ați întrebat vreodată ce este timpul? V-ați întrebat de unde vine sau unde pleacă, dacă puteți să-l atingeți sau să-l opriți în loc? Și dacă este important pentru voi (sau poate nu), îmi puteți spune din ce motive?

Hm, m-am răzgândit, nu-mi răspundeți! Sau, cel puțin, nu încă. Dați-mi voie, dragii mei cititori, să vă invit într-una dintre cele mai extraordinare aventuri pe care le-ați putea trăi vreodată. Căci cum altfel ar putea fi o aventură în care timpul (da-da, chiar el!) joacă un rol esențial? Și apoi mai stăm de vorbă.

Continue reading “„Momo”, de Michael Ende” →

Și-a mai trecut un an. Este Decembrie din nou, iar tu mă aștepți cu nerăbdare, ca de fiecare dată. Știi cine sunt acum, dar îmi cunoști întreaga poveste?

Ai auzit vreodată de copilul găsit (pentru că da, cândva foarte-foarte demult am fost și eu un simplu copil) în măreața și copleșitor de frumoasa pădure Burzee, ai cărei copaci se înalță până la cer? Și care, de sute și sute de ani, adăpostește zâne, knooki, ryli și nimfe? Acolo mi-am petrecut copilăria și adolescența, îngrijit cu multă dragoste de driada Necile. Am devenit astfel primul (dar și ultimul) muritor adoptat vreodată de ființe nemuritoare. S-au învoit la asta atât Ak, Mai Marele Pădurilor, cât și Regina Zurline. Așa am ajuns să cunosc limba sălbăticiunilor și să imit cântecul albinelor, să recit poeziile florilor și să povestesc istoria fiecărei bufnițe din Burzee. Continue reading “„Viața și aventurile lui Moș Crăciun”, de Frank L. Baum” →

Hei, cine șoptește în zăpadă? Ia te uită, e un ursuleț de pluș! Are gura cusută – cum ar fi putut vorbi? Dar Kip, cu inima sa blândă de iepuraș, l-a auzit. Vai, e înghețat tot! Ba îi mai lipsește și un ochi, iar o parte din umplutură îi iese prin cusăturile rupte. Iepurașii și șoriceii îl urcă în vagon și îl duc până la vizuina în care hibernează înțeleptul urs Artur. Sigur îi va sfătui el ce să facă cu bietul ursuleț. Doar e Ajunul Crăciunului! Continue reading “„O șoaptă în zăpadă”, de Kate Westerlund și Feridun Oral” →

Ce simte un copil atunci când este frustrat sau supărat? Cum reacționează în astfel de situații, dar mai ales, cine și în ce fel îi este alături și îl înțelege?

Descoperiți în această carte cât este de important să fim aproape!

Vă așteptăm la bibliotecă pentru împrumut!

Iepurele a ascultat, de Cori Doerrfeld, București, Arthur, 2019, 33 p.

Dacă te aștepți să te invit la lectură, nici că te puteai înșela mai tare. Ce spui? Ai văzut deja coperta și ți se pare interesantă? Nici vorbă, nu e nimic interesant aici. Hei, nu auzi? Nu deschide cartea! Ce mai vrei să știi, n-ai văzut în titlu? E vorba despre noi, familia Willoughby. O familie de modă veche, cum s-ar zice. Locuim într-o casă îngustă și lunguiață dintr-un oraș ca oricare altul și facem toate lucrurile pe care le fac copiii din poveștile de demult. Probabil că faci parte dintr-o familie modernă, așa că de ce ai vrea să știi cum trăim noi? Dacă, de exemplu, avem televizor, calculator sau telefon mobil. Oricum, asta e tot ce îți spun, mai ales că sunt sigur că nu ai tu timp pentru aventurile noastre. Deci, clar nu are niciun sens să începi să citești! Continue reading “„Frații Willoughby”, de Lois Lowry” →

Se spune că, odată demult, patru bărbați au ieșit pe mare cu Aurora, vasul lor de pescuit, dar nu s-au mai întors. Atunci când fiicele lor și-au dat seama că ceața deasă îi ținea prizonieri în larg, ele au urcat până în vârful stâncii pentru a aprinde focul de semnalizare care s-o ajute pe rătăcitoarea Aurora să găsească drumul spre casă. Și au făcut asta în fiecare noapte până când, după mai multe zile, sătenii au încetat să spere, fiind siguri că Wyrm le înghițise barca. Dar fetele nu s-au dat bătute, au urcat din nou la stâncă și i-au cântat mării cel mai frumos și mai trist cântec. Și au continuat să cânte până ce s-a ridicat ceața. Wyrm cea flămândă s-a înduplecat și a adus barca la țărm, dar și-a cerut ofranda promisă, astfel că cele patru fete au devenit stane de piatră. Fiicele de piatră din Dover, cum au fost ele denumite, stau pe culme și veghează în permanență asupra celor ce navighează prin apele periculoase.

Continue reading “„Castelul de la malul mării”, de Lucy Strange” →

Cum ar fi dacă am avea „prea mulți morcovi”, ca în cartea scrisă de Katy Hudson? Dar dacă avem prea mult din orice altceva? Probabil că n-ar fi prea bine până când nu am găsi echilibrul, iar prietenii joacă un rol important în acest sens.

Vă așteptăm la bibliotecă să descoperiți cartea!

Prea mulți morcovi, text și ilustrații de Katy Hudson, București, Univers Enciclopedic Junior, 2016, 34 p.