Oare poate Elmer să fie și gri? Descoperă cu cine se aseamănă elefănțelul prin faptul că este multicolor!
Explorează imaginile și află detaliile ascunse!
Vă invităm la bibliotecă să împrumutați această carte antrenantă și interactivă, potrivită pentru lectură și activități împreună cu bebelușii!
Hei, cititorule, te-ai jucat vreodată cu figurine miniaturale, dorindu-ți să intri cu adevărat în aventură împreună cu ele? Atunci, bine ai venit în povestea mea! Pentru că o figurină din plastic nu e niciodată doar o simplă figurină. De cele mai multe ori este jucăria preferată a cuiva și, aproape întotdeauna, este magică. Iar dacă ai citit deja Indianul din dulap, înseamnă că îl cunoști pe Pui-de-Taur și pe prietenul său, Omri, deci știi că ceea ce-ți spun este adevărat. Continue reading “„Castelul din pod”, de Elizabeth Winthrop”
Pentru că a fost harnic și a cules miere toată vara, ursul a devenit bogat. Din banii câștigați și-a cumpărat o pungă de caramele, o peșteră în Munții Colțuroși și un pat cu saltea, ca să ascundă bine de tot banii rămași. Ah, acum poate să răsufle ușurat! Cât e ziua de lungă, poate să se odihnească pe șezlongul din fața casei citind și bând limonadă. Pare un plan minunat. Doar dacă animalele ar binevoi să stea departe de casa lui… Continue reading “„Cocoloș și ursul”, de Charlotte Habersack și Sabine Büchner”
Ce face o furnică atunci când dă de greu? Cu cine se-ntâlneşte ea în drumul său şi ce pericole îi apar în cale?
Aflaţi cum se descurcă furnicuţa Annie la activităţile de zi cu zi!
Vă aşteptăm la bibliotecă să împrumutaţi cartea!
Annie furnicuţa, de Susan Hood, cu ilustrații de Bruce Eagle, Bucureşti, Rao, 1999, 5 p.
Îl cunoașteți pe Dar Motan, pisoiul de librărie, de lângă castelul Bran? E un motan negru, prietenos și, mai ales, norocos! Nu doar pentru că-n librărie poate citi oricând cu bucurie, tolănit cât e de lung, de nici foamea ori somnul nu-l ajung, dar motanul acesta are un stăpân minunat: îl cheamă Toto, ați aflat?
E o zi caaaldă de vară, atât de caldă încât până și lui Dar Motan nu-i prea arde de citit. Mai degrabă de stropit, de plutit și de glumit cu blânzii peștișori, cei mai buni înotători. Lui Toto însă îi e frică de apă și de bâldâbâc, chiar și în piscina mică. Hmm… Dar Motan se gândește pisicește, o carte bună citește și, cât ai zice pește, îi vine o idee nemaipomenită: înotul se învață la vremea cuvenită, dacă încet-încet și-n joacă descoperi cât de proaspătă și bună este apa… Miiiunăăă!
Dragi copii, Dar Motan vă așteaptă cuminte să înotați cu el printre cuvinte!
Salut! Eu sunt Tom, am doisprezece ani și tare-tare mult aș vrea să te invit să pornești alături de mine în această aventură. Vei întâlni personaje din cele mai cunoscute basme citite de tine: Albă-ca-Zăpada, Cenușăreasa, Zinnia (din Povestea Prinţului Broască), Frumoasa din Pădurea Adormită, Rapunzel, Jack şi vrejul de fasole și încă multe altele. Nu, nu-mi spune că tu de mult ai trecut de vârsta poveștilor. Te rog, nu te lăsa păcălit, deoarece în această călătorie palpitantă și plină de neprevăzut nimic nu e ceea ce pare. Crezi că știi ce urmează, dar pe parcurs îți vei da seama că nu este așa. Eu sunt un fel de Prâslea cel Voinic, iar tu vei fi prietenul meu cel mai bun, care mă va ajuta să-mi înving teama ori de câte ori va fi nevoie. Continue reading “„Povestea secretă a lui Tom Inimă-Curată, băiatul aventurier”, de Ian Beck”
Nu-i așa că, de cele mai multe ori, pasiunea pentru lectură te face să vrei să intri în poveste, să fii tu personajul principal al cărții pe care o citești? Știu asta pentru că și mie mi se întâmplă exact același lucru. Și, probabil, la fel ca mine, îți pui și tu aceleași întrebări: Eu ce aș fi făcut în locul lui? Care ar fi fost alegerea mea? Vrei să faci ceea ce trebuie, dar ai curajul necesar? Ai început să-ți dai seama că în lumea în care ai intrat, acest lucru nu e întotdeauna ușor de făcut, ci dimpotrivă, dificil sau chiar periculos? Continue reading “„Numără stelele”, de Lois Lowry”
Cum ar fi să primiți un animăluț de la grădina zoologică? Ce ați face cu el? Cum l-ați îngriji?
Gândiți-vă bine, oare care animăluț ar fi și dorit, și potrivit?
Vă așteptăm cu drag să împrumutați cartea de la bibliotecă!
Dragă Grădină zoologică, de Rod Campbell, București, Arthur, 2017, 9 p.
Atunci când destinul – un accident stupid provocat de un vatman beat – îi răpește șansa unei copilării normale alături de părinții săi, la doar trei ani, Jeffrey este obligat să trăiască alături de doi oameni triști și crispați, unchiul Dan și mătușa Dot, care se urau atât de mult unul pe celălalt, încât nici măcar nu-și mai vorbeau. În casa lor totul era în dublu exemplar: două băi, două televizoare, două prăjitoare de pâine, ba chiar și două frigidere.
Cel mai probabil ar fi preferat să fie și doi Jeffrey, dacă acest lucru ar fi fost posibil. Dar nu era, așa că, dacă sărmanul băiat lua cina cu mătușa sa luni, atunci în ziua următoare, cina cu unchiul. Și tot așa, zi de zi, timp de opt ani, petrecuți într-o liniște bolnavă și fără a avea cea mai mică bucurie. Până când, în timpul seratei de primăvară de la școală, în timp ce corul cânta Vorbiți cu animalele, Jeffrey răbufnește şi le strigă disperat unchiului şi mătuşii să vorbească unul cu celălalt. După care o ia la fugă, începând o cursă nebunească ce va dura un an de zile (cunoscut și sub numele de anul pierdut, deoarece nimeni nu știe ce s-a întâmplat în acea perioadă de timp). Jeffrey va continua să alerge fără oprire, depărtându-se de familia în care ajunsese (și care, de fapt, nici nu se prea putea chema familie) și căutându-și un cămin adevărat, un loc de care să aparțină. Continue reading “„Magee, zis Maniacul”, de Jerry Spinelly”
Când ți-e foame, doar puțin foame, dar ești pe drum și mai ai de așteptat până la masă, ce poate fi mai bun decât un covrigel? Proaspăt scos din cuptor, frumos împletit și bine rumenit, îți astâmpără foamea cât ai zice „un leu” și te însoțește spre casă în pași de bucurie. Ei, dar știți voi prin câte trece Covrigel până să fie mâncat? Vă spune chiar el! Continue reading “„Peripețiile lui Covrigel”, de Victoria Pătrașcu și Ágnes Keszeg”
