Sunt sigură că ai văzut la viața ta o mulțime de copaci, de toate felurile, dar, oare, ai întâlnit și un copac al minciunilor? Sunt sigură că nu! Așa că, da, uite încă o carte absolut excepțională, pe care trebuie neapărat s-o citești!

O să mai afli o mulțime de lucruri și despre lumea în care trăiesc, care este foarte diferită de cea în care trăiești tu. Epoca victoriană, cu trădări și obiceiuri ce cu siguranță ți se vor părea ciudate, nu este deloc generoasă cu fetele. Iar efectele ideilor lui Charles Darwin asupra societății, deci implicit asupra tatălui meu, sunt devastatoare. Setea de putere și cunoaștere o să te facă să călătorești și mai departe în timp, în vremurile biblice ale lui Adam și Eva, și ale Pomului Cunoașterii. Continue reading “„Copacul minciunilor”, de Frances Hardinge” →

Oare ce e fericirea? se întreabă micul urs Gaston. Și ce îi lipsește maimuțoiului Bobby ca să zâmbească și el într-o zi?

Însoțit de înțeleapta bufniță Minerva, Gaston pornește în căutarea secretului fericirii.  Continue reading “„Ursul care voia să fie fericit”, de Éric-Emmanuel Schmitt și Barbara Brun” →

Februarie. O balenă înotând de colo-colo prin apa puțin adâncă a golfului, oameni urmărind-o cum se apropie periculos de mult. Și o bunică, întrând în apa rece și încercând s-o împingă departe de țărm, de parcă ar fi putut s-o facă să se răzgândească și să-și aleagă o altă direcție. O balenă Sei de patruzeci de tone al cărei loc era în adâncul oceanului și care, probabil, nu și-a mai putut găsi calea într-o lume lipsită de sunete.

O zi de februarie, ziua în care, cu unsprezece ani în urmă, o balenă rătăcită a rămas pentru totdeauna pe plaja unde nu avea ce să caute, părăsind lumea în care o fetiță tocmai intrase. Continue reading “„Cântec pentru o balenă”, de Lynne Kelly” →

O poveste, și totuși, nu doar o poveste… Despre o fetiță de zece ani pentru care lucrul cel mai important este acela de a-și găsi o familie care s-o iubească. O fetiță care ascunde un secret atât de adânc, încât nici ea nu e conștientă de el. O fetiță al cărei destin coincide nu doar cu cel al ființelor din lumea miraculoasă pe care a descoperit-o și care au nevoie de ajutorul ei, dar și cu cel al oamenilor dintr-un oraș împânzit de păsări mari și negre.

Ea este Iris, a cărei viață, într-un orfelinat rece și întunecat condus de o femeie excesiv de severă care nu o place absolut deloc, este tare tristă. O femeie rea și răzbunătoare, cu vocea aspră precum șmirghelul, care, atunci când este singură, poate rămâne ore întregi nemișcată, fără să respire, de parcă nici n-ar fi om, și care o urăște atât de mult încât o închide în pod fără niciun motiv. Zile și nopți petrecute acolo, urmărind preț de o secundă zborul păsărilor printr-o fereastră rotundă. Privind ploi, fulgere sau stele căzătoare, dar mai ales nori plămădiți în toate formele posibile. Continue reading “„Miraculoasa viață uitată a lui Iris Cartier”, de Flavius Ardelean-Bachmann” →

Te-ai enervat vreodată atât de tare încât ai vrut să spui „Gata! Nu mai vreau!”?

Simpaticul Lama Lama exact asta pățește. El merge la cumpărături cu mama lui, dar lista e lungă, magazinul e aglomerat, iar răbdarea… dispare! Așa că Lama Lama izbucnește într-o mare criză de furie. Continue reading “„Lama Lama e furios pe mama”, de Anna Dewdney” →

Pasărea flamingo se lasă din zbor pe nasul girafei, ca să o vadă toate animalele, și întreabă: Oare cine a dat primul pupic din lume? Un pupic… ce o fi oare un pupic? E ceea ce face tata leu când își ridică puiul pe labele sale? Sau ceea ce fac ursulețul și mama sa când își freacă ușor nasurile unul de altul? Ori poate joaca în noroi a elefănțelului, când se lipește de părinții săi? Nu, nu așa arată un pupic! Maimuțica știe bine, și la fel e pentru tine… Doar una e în lumea întreaga, una și cea mai dragă, care primul pupic ți l-a dat. Iar acum e rândul tău să îi dai un pupic plin de iubire. Cine să fie…?

Descoperiți citind împreună această poveste caldă și jucăușă!

Primul pupic din lume, text și ilustrații de Guido van Genechten, București, Univers Enciclopedic Gold, 2019, 32 p.

Nu pot sta. Nu pot nici să mă mișc. Simt un neastâmpăr care crește din ce în ce mai mult și care, în loc să-mi aducă energie, pur și simplu mă secătuiește. Și acum ce urmează?! O să-i mai văd? Mă vor elibera? Să fiu liber! Dar ce e libertatea? N-am cunoscut-o niciodată, sau poate că da, cine știe, oricum nu îmi mai aduc aminte. Să fiu liber! Liber într-o lume nouă (pentru mine, căci eu n-am cunoscut-o niciodată). Aș vrea să mi-o imaginez, dar nu pot. Continue reading “„Tigrul din pădure”, de Kate DiCamillo” →

Juan e un copil care comunică într-un fel nemaiauzit: nu prin cuvinte, ci prin fluierat. Limbajul lui e un repertoriu bogat de sunete pe care le lasă să zboare din vârful buzelor. Un fluierat puternic pentru foame. Unul gingaș pentru a spune „te iubesc”. Mai multe fluierături scurte pentru tristețe, și altele mai lungi pentru momentele când inima sa e cuprinsă de emoție. La școală, fiecare lecție se transformă într-un spectacol muzical. Iar unde e Juan, acolo sunt și păsările! Continue reading “„Cântecul inimii”, de Lili Ferreirós și Sonja Wimmer” →

Dragi cititori, voi știați că există Universitatea șoriceilor? Dar că profesorul este un șoricel în vârstă, cu blana gri și o mustață caraghioasă, care are mai tot timpul o pipă în gură și care a trecut prin numeroase aventuri de-a lungul vieții? Continue reading “„Edison: misterul comorii dispărute”, de Torben Kuhlmann” →

Într-o dimineață, dintr-un ou mic și rotund iese o omiduță tare flămândă. Și pornește la drum prin lume, căutând ceva bun de mâncare. În fiecare zi, mănâncă altceva: fructe zemoase și gustoase, dulciuri, cașcaval… Dar oare îi va trece foamea? Continue reading “„Omida mâncăcioasă”, de Eric Carle” →