„Momo”, de Michael Ende

V-ați întrebat vreodată ce este timpul? V-ați întrebat de unde vine sau unde pleacă, dacă puteți să-l atingeți sau să-l opriți în loc? Și dacă este important pentru voi (sau poate nu), îmi puteți spune din ce motive?

Hm, m-am răzgândit, nu-mi răspundeți! Sau, cel puțin, nu încă. Dați-mi voie, dragii mei cititori, să vă invit într-una dintre cele mai extraordinare aventuri pe care le-ați putea trăi vreodată. Căci cum altfel ar putea fi o aventură în care timpul (da-da, chiar el!) joacă un rol esențial? Și apoi mai stăm de vorbă.

Continue reading “„Momo”, de Michael Ende”

„Nagypapa titkos óriása”, David Litchfield

Széphegy városában él egy titkos óriás, kinek keze akkora, mint az asztal lapja, lába hosszú, mint az ereszcsatorna, cipője akár egy csónak. A kis Dani azonban úgy gondolja, hogy ez az óriás nem is létezik, csak a nagypapája találta ki. Nagypapa szerint az óriás ijesztette el a medvéket, amikor a család az erdőben sátorozott, sőt, ő szedte le Dani kedvenc papírsárkányát, amikor az rágabalyodott a legmagasabb fára. Nagypapa esküszik, hogy az óriás valóban létezik, Dani azonban nem hisz neki. Nem bizony, hiszen ő még sosem látta ezt a mesebeli lényt. Tulajdonképpen miért is bujkál az óriás? Nagypapa ezt is tudja: az emberek félnek, ha valami nem olyan, mint amit megszoktak. Aztán Dani váratlanul szemközt találja magát az óriással…

Egy gyönyörű története a barátságról és az összetartozásról.

Continue reading “„Nagypapa titkos óriása”, David Litchfield”

„Viața și aventurile lui Moș Crăciun”, de Frank L. Baum

Și-a mai trecut un an. Este Decembrie din nou, iar tu mă aștepți cu nerăbdare, ca de fiecare dată. Știi cine sunt acum, dar îmi cunoști întreaga poveste?

Ai auzit vreodată de copilul găsit (pentru că da, cândva foarte-foarte demult am fost și eu un simplu copil) în măreața și copleșitor de frumoasa pădure Burzee, ai cărei copaci se înalță până la cer? Și care, de sute și sute de ani, adăpostește zâne, knooki, ryli și nimfe? Acolo mi-am petrecut copilăria și adolescența, îngrijit cu multă dragoste de driada Necile. Am devenit astfel primul (dar și ultimul) muritor adoptat vreodată de ființe nemuritoare. S-au învoit la asta atât Ak, Mai Marele Pădurilor, cât și Regina Zurline. Așa am ajuns să cunosc limba sălbăticiunilor și să imit cântecul albinelor, să recit poeziile florilor și să povestesc istoria fiecărei bufnițe din Burzee. Continue reading “„Viața și aventurile lui Moș Crăciun”, de Frank L. Baum”