Interviu cu un scriitor de cărți pentru copii… Laura Grünberg

Laura Grünberg este sociolog, profesor universitar la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București, scriitoare de cărți pentru oameni mari și mici, membră a Uniunii Scriitorilor din România, dar și co-fondatoare a Asociației De Basm.

Autoarea numește prima sa carte dedicată copiilor „o carte de familie”, al cărei subiect a pornit tocmai de la un joc pe care îl avea împreună cu băiatul ei atunci când era mic, inventând în fiecare seară câte o poveste pornind de la un cuvânt pe care cei doi îl alegeau împreună. Astfel, în 2001 a apărut Spune-mi una cu…, carte care poartă numele jocului menționat.

De-a lungul carierei, Laura Grünberg a publicat un număr considerabil de volume, pentru diverse categorii de vârstă și interes. Printre cărțile sale pentru copii amintim, pe lângă cea menționată anterior, și Să creștem mici: carte pentru cei mici care trebuie neapărat citită de cei mariPoveste cu un gând strănutatIstoriioareIstorie cu copii şi Pârş, mâţă, frunză de gutuie: un manual de imaginaţie şi conversaţieImprovești: cu lucruri mici, hazlii, firești și Îmbrățișătoarea, dar și volumele colective la care a contribuit cu câte o poveste, anume Uite cine vorbește, Ce poți face cu două cuvinte, Cui i-e frică de computer?, Când viitorul era mic, Selfie și nu numai.

Mai multe detalii despre Laura Grünberg și publicațiile sale puteți găsi pe site-ul său de autor.

Continue reading “Interviu cu un scriitor de cărți pentru copii… Laura Grünberg”

„Extraordinarele culori ale lui Auden Dare”, de Zillah Bethell

La început era doar un băiat, isteț, amuzant și curajos, pentru care cuvinte precum verde, galben, albastru, violet sau roșu nu însemnau nimic. De când se știa, lumea i se prezentase doar în alb și negru, eventual câte o nuanță de gri spălăcit. Adevărat că, spre deosebire de ceilalți, vedea foarte bine noaptea, atunci când contururile erau mai bine definite, și poate era și asta ceva, nu? Oricum, dat fiind faptul că nu le văzuse niciodată, nu simțea că ar fi pierdut ceva. Și totuși…

În fine, cu sau fără culori, lumea în care trăia era oricum ciudată și foarte-foaaaarte diferită de cea în care, probabil, trăiești tu. O simplă călătorie cu autobuzul costa sute de lire, iar o mașină, cam vai de ea, cel puțin un sfert de milion de lire; cincisprezece mii de lire pentru un prăjitor de pâine, chilipir, ce mai; 5000 de lire pentru o pungă de cartofi și 1000 de lire pentru niște morcovi proaspeți; în schimb, o friptură de vită costa 80.000 lire, așa că nu prea îți mai permiteai să cumperi carne. Roboții care luaseră locurile de muncă ale oamenilor nu prea se descurcau la îndeplinirea sarcinilor, dar ei nu mâncau, și nici apă nu le trebuia, nu? Continue reading “„Extraordinarele culori ale lui Auden Dare”, de Zillah Bethell”

„Stă să plouă cu chiftele”

Dragi copii, cine dorește să se așeze comod pe canapea și să vizioneze o animație adorabilă și plină de umor, perfectă pentru o seară petrecută în familie? Recomandarea de astăzi urmărește povestea lui Flint Lockwood, un tânăr inventator care visează să creeze ceva extraordinar. După multe eșecuri, Flint reușește să inventeze o mașinărie care transformă apa în mâncare. Dar ce s-ar întâmpla dacă ploaia ar aduce chiftele uriașe, pizza și multe altele, la nesfârșit? Acesta este exact începutul unei adevărate furtuni de mâncare care amenință să acopere întreaga lume!

Pe măsură ce invenția lui Flint scapă de sub control, orașul devine un loc ciudat și periculos, plin de alimente uriașe care plutesc din cer. Cum va reuși Flint să salveze lumea de acest haos? Ce lecții va învăța despre responsabilitate și prietenie în mijlocul acestei ploi delicioase? Întrebările se acumulează pe măsură ce povestea devine din ce în ce mai plină de aventuri, iar personajele amuzante aduc un plus de veselie și magie.

Acestea fiind spuse, vă invităm să vizionați filmul Stă să plouă cu chifltele și să vă gândiți cum ați reacționa dacă într-o zi ar începe să plouă cu mâncare: v-ați umple burțile, sau ați fugi cât v-ar ține picioarele?

„Ursul nu poate să doarmă”, de Marni McGee și Sean Julian

În curând vine iarna, iar animalele din pădure sunt care de care mai ocupate cu strânsul lemnelor pentru foc și cu prepararea murăturilor și a dulcețurilor. În toiul pregătirilor, Bufniță, Vulpe, Veveriță, Șoarece și iepurele Peticel se opresc deodată atunci când aud un sunet ciudat. Un mormăit morocănos. Sau un urlet furios. Ce poate să fie? E ursul, care NU poate să doarmă. Veverița se gândește că s-ar putea să-i fie foame, așa că Peticel îi pregătește un munte de sendvișuri cu afine și ceapă murată, care nu mai ajung întregi până la urs, răsturnându-se pe drum. Of… și ursul răcnește tot mai tare din bârlogul lui întunecos. Continue reading “„Ursul nu poate să doarmă”, de Marni McGee și Sean Julian”

„Tatu și Țup: povestioare din pădurea mare”, de Jeremy Strong și Rebecca Bagley

Tatu și Țup sunt doi prieteni foarte buni care locuiesc în aceeași casă. Unul este un iepuraș, iar celălalt, așa cum îi spune și numele, este un tatu, care este îndrăgostit de sendvișurile cu brânză și murături. Unul este morocănos, iar celălalt plin de viață, dar cumva se completează unul pe celălalt. Continue reading “„Tatu și Țup: povestioare din pădurea mare”, de Jeremy Strong și Rebecca Bagley”