În fiecare zi de miercuri, Simon e nevoit să meargă acasă la bunicii lui pentru că părinții săi lucrează. Acesta se plictisește groaznic alături de bunici: aceștia nu au nici internet, nici televizor pentru că atrage bursucii, doar trei benzi desenate ponosite pe care Simon le-a citit de prea multe ori.

Dar lucrurile se schimbă complet într-o zi, când trimis în grădină de bunică, lui Simon îi vine în cap o întrebare: „Ce era bunicul înainte să devină bunicul?” Și astfel, în fiecare miercuri, bunicul îi povestește câte o experiență trăită de acesta în trecut. Îi povestește cum a fost detectiv și l-a prins pe Fănel Prăjel, celebru hoț de cartofi prăjiți, cum a fost un rege despotic sau cum a navigat pe mări cu pirații și câte și mai câte, pe care nu am să vi le dezvălui pentru că vă las pe voi să le descoperiți singuri. Continue reading “„Dacă e miercuri, e bunicul!”, de Emmanuel Bourdier” →

Cum ar fi dacă ai avea ca animal de companie, în loc de un cățel sau o pisică, un leneș somnoros? I-ai pieptăna blănița în timp ce își face siesta atârnat de sârma de întins rufe? V-ați plimba cătinel prin oraș și l-ai întrece cât ai zice zebră, apoi v-ați bălăci în piscină cât e ziua de lungă? V-ați relaxa la umbră, în ascunzătoarea din copacul de îmbrățișat? Sau ați visa legănați într-un hamac, iar noaptea ați aprinde stelele atârnați de lună? Oricum ai alege să îți petreci timpul alături de prietenul tău blănos, un lucru e sigur: vei avea parte de muuuultă leneveală și de zero griji.

Te așteptăm la bibliotecă să împrumuți cartea și să descoperi, în aceeași colecție, cum ar fi dacă ai avea o caracatiță, un dinozaur sau un unicorn.

Dac-aș avea un leneș somnoros, de Gabby Dawnay, ilustrații de Alex Barrow, București, Curtea Veche, 2023, 32 p.

Se pare că cititul este o formulă magică prin care intri, uite-așa! ca într-o vrajă, într-o carte, și nu oricum, ci cu totul. Și atunci mă întreb, oare de ce sunt eu acuma singură-singurică? Să fie din cauză că în loc de cuvinte, eu citesc desene? Hotărât lucru, asta e o mare ciudățenie. Și încă și mai ciudată mi s-a părut apariția unui domn ce semăna cu un vrăjitor, dar care s-a dovedit a fi Bibliotecarul bibliotecarilor. Și care a promis să mă ajute să intru și eu în povești, și cât mai multe, deși acolo va trebui să mă descurc singură. O să zbor cinci săptămâni într-un balon, o să mă scufund în apele oceanului, o să ajung în Labrador, apoi la Polul Nord, o să-i cunosc pe Fram, pe hobbiți, pe Harry Potter… și mulți-mulți alții! Tot el mi-a spus că fiecare carte are mai multe vârste, că ele te transformă și te schimbă, fiind net superioare oamenilor. Că, de fiecare dată când vezi un personaj, și el te vede și te compară cu el la fel cum și tu, la rândul tău, îl compari cu tine. Continue reading “„Invizibilii”, de Ioana Pârvulescu” →

Protagonistul nostru se numește John Midas și iubește dulciurile, în special ciocolata. Consideră că celelalte alimente nu sunt importante sau gustoase și crede că ar putea mânca ciocolată oricând.

Dar, printr-o magie necunoscută adulților, John ajunge să sufere de „ciocolatită”, ceea ce îi dă mari bătăi de cap, deoarece tot ce atinge cu gura se transformă în ciocolată. Vă puteți imagina că și-a mâncat propriile mănuși de piele deoarece s-au transformat în ciocolată? Continue reading “„Povestea băiatului care transformă în ciocolată tot ce atinge”, de Patrick Skene Catling” →